Iubirea
Și-a scos ochii.
I-a pus în palmele
Unui trecător
Îndrăgostit
De întuneric.
Ochii
I-au făcut rădăcini
În pumnul
Strâns.
Îi era teamă
Să-l deschidă.
Întunericului
Nu-i plac ochii
Deschiși.
Mai târziu,
Când palmele s-au făcut
Una cu ochii
Și priveau
Doar simțind
Între degete
Obraji,
Trecătorul
S-a întâlnit cu
Iubirea
Pe stradă.
Era oarbă
Iar
În ochi
Îi crescuse
Întuneric.
Și-a întins palmele,
A atins pleoapele
Scobite
Și i-a pus ochii
Înapoi,
Din milă.
Iubirii
I-a rămas în ochi
Urme de mâini,
Rădăcini de atingeri,
Simțite cu degetele,
Iar palmelor
I-au rămas adâncimea
Privirilor,
Lumina.
Pentru că iubirea
Nu e niciodată
Doar în ochi.
Când trăiește
Se simte
Până-n vârful
Degetelor.
