Tag Archives: pamant

Virus


Să nu pătăm
Pământul
Cu atâta umbră:
Criticăm măști
Și distanțe,
Cu acuratețea
Unui studiu intens
Nu de știință,
Ci de judecată.
Însă după fiecare
Privire
Care nu acceptă
Ne mai îmbolnăvim
Puțin
De ură.

Să nu blocăm
Inima
Cu prea multe lacăte:
Închidem uși
Și ne baricadăm
După o părere
Fără să înțelegem
Că suntem diferiți
În esență.
Ne vaccinăm sufletele
Că să devenim
Imuni
În fața altor
Suflete
Și nu mai acceptăm
Iubirea
Care ne adună
Ci doar lipsa
Care ne desparte.

Să nu plecăm
Atunci când e timpul
Să venim:
Ne despărțim de oameni
Cu ușurința unei vorbe
Spuse în vânt.
Acoperim substanța
Sufletelor
De judecată
Și uităm
Că dincolo de boală,
De suferință
Sau de virusul unei minți
Care se molipsește încet
De neputință
Sunt oameni care simt,
Trăiesc,
Iubesc
Încă.

Să mai iubim
Puțin
Lumea,
Dincolo de da
Sau nu,
De azi
Sau mâine,
Dincolo de neputința
Care ne desparte
Și pentru binele
Care încă există
În noi
Și care
Ne unește.

 

Doamne,


Mai toarnă niște aer
Peste trotuarele astea
Fierbinți,
Peste rochiile-n buline
Asortate cu tocuri
Adâncite-n smoală,
Peste mirosul
Strident
De oraș ars.

Mai toarnă niște copaci
Peste cimenturile astea
Gri,
Peste oamenii grăbiți
Să respire rana
Pădurilor tăiate,
Care nu mai au timp
Să crească.

Mai toarnă niște apă
Peste verdele-aprins,
Peste focul menit
Să mistuie viață
Și aer
Și sens.

Mai toarnă niște minte
Peste oamenii ăștia
Grăbiți
Care luptă,
Și aleargă,
Și se zbuciumă,
Și construiesc
Trotuare
Pentru mers,
Înainte să construiască
Viață
Pentru respirat.

 

Calcul

images
Se plânge lumea

Ca nu e loc pe pământ

Pentru oameni,

Că e înghesuit

Și strâmt

Și cald.

Hai să ne iubim

Câte doi.

Cu obrajii lipiți

De obraji

Am aerisi pământul,

Matematic.

Și ar fi,

Mereu,

Mai mult loc

Pentru oameni,

Pentru iubit.

 

N-au existat

ladder-the-sky-man-the-situation
Oamenii n-au existat.

A existat un pământ
Fără pată,
Scăldat de bucurie
Și lumină.

Oamenii n-au existat.

A existat o voce
Caldă,
Fără început și
Fără sfârșit.

Oamenii n-au existat.

A existat o iubire
Copleșitoare,
Infinită
Și răscolitoare.

Iar,
Din iubirea prea mare
Pentru frumusețea
Și bucuria
Fără sfârșituri,
Au crescut,
Apoi,
Oameni,
Care să zâmbească,
Să îmbrățișeze
Și
Să dăruiască
Din simplitatea
Divină
A minunilor pământului.

Oamenii s-au născut
Din iubire
Și
Nu iubirea
Din oameni.

 

Ce-ar zice?

tumblr_m1xbm78e0Z1qm5lw5o1_500
Dacă ai avea cerul
În palma dreaptă
Ai scutura oamenii
De suflet,
Etalându-ți comoara
În fiecare pas.
Ai privi
Cu ochi trecători
Tot ce-ai reușit
Să aduni
În ani
Și ai uita
Că cerul
Nu se strânge
În degete de pământ.
Ce-ar zice Dumnezeu
Dacă i-ai purta lumina
Într-o lampă
Stricată? Continue reading

 

Pământ

the_roots_of_our_love____by_escaped_emotions
Oamenii cresc din pământ,
Firesc.
Unii au rădăcini
Puternice:
Trăiesc intens,
Mult,
Cu picioarele lipite
De lut
Și fața spre soare,
Respirând viață
Prin pori.
Când anii trec
Și rădăcinile își pierd
Din elasticitate,
Ploaia le putrezește
Esența
Și oamenii își respiră
Ultimele seve
Până devin
Una cu pământul. Continue reading

 

Pământul pătrat

Explosion_Texture_2560x1600_by_Br0k3nB0n3z
Dacă n-ar fi
Pământul
Rotund,
Ne-am întâlni
La margine de drumuri.
Am povesti
Pe o limită trasată
Din pământ
Și suflet
Despre tot ce ne desparte
Dintr-un capăt
În celălalt
Al lumii.
Continue reading

 

Poate că

1012102_439998539432862_1479197372_n
Poate că fiecare rotund
Are în el o urmă
Pătrată.
Un loc în care să-și adune
Cercul
Din gânduri,
În care să prindă rădăcini,
Cu priză la viață,
În care să-și plângă
Infinitul,
Pe coate.

Poate că fiecare pământ
Are în el o urmă
De om.
Un loc în care să-și transforme
Forma
În fond,
În care să crească rod,
Cu suflet cald,
În care să-și adune
Neputința
Pe ani.

Poate că fiecare iubire
Are în ea o urmă
De limită.
Un loc în care să se oprească
Emoția
Pe genunchi,
În care să uite gândul
De rotundul pătrat,
În care să-și strângă
Pământul
În brațe,
Până crede din nou
În sine.
http://www.youtube.com/watch?v=J68MSRCu0NM

 

Trecătoare

1010495_439356486163734_1941511708_n
Trece pasul pe val
Și nisipul pe mal.
Trece gândul pe dos
Și durerea prin os.
Trece viața pe băț
Cu otravă-n ospăț.
Trece visul prin ochi
Și puterea-n deochi.
Trece suflet prin piei
Și iubirea prin clei,
Acuzând dumnezei. Continue reading

 

„Primăvăresc”

DSC_0549
Investesc primăveri
În cuvinte, tăceri
Și emoții:
Frigului îi pun mănuși
De gard viu,
Vântului îi lupt curajul
Cu sită de soare
Iar ploii îi topesc mirosul
În umbrele de floare,
Mată.

Vând primăveri
Dimineața, la amiază
Și seara:
Iernii îi curm non-culoarea
Cu patimă verde,
Zilei îi cumpăr credința
Cu zâmbet nou
Iar norii îi dau ieftin
Pe două vorbe bune,
La timp.

Vărs primăveri
Pe pământ, în aer
Și pe ape:
Pământului îi scad astenia
Cu muguri pe creangă,
Aerului îi strâng inodorul
Din boarea-nfloririi
Iar apelor le port schimbarea
În gânduri copile,
Pe valuri.