În muntele esențelor puternice, pe tronul cel mai râvnit al împărăției Coty, domnea o regină atotputernică, fără aseamăn în frumusețe. Ochii negri, pielea albă, părul stins în tăciune, mâinile ferme strângând sub inelul rangului însemnul puterii, rochia roșie, în ton cu buzele aprinse, picioarele prinse-n toc subțire, toate îi confereau o postură unică, de perfecțiune încă neimaginată, divagând din realități impersonale, insuficiente. Numele îi era predestinat, întrucât îi contura puterea și rangul în același timp, fără să-i anuleze din frumusețe: Killer Queen.
Unul dintre cele mai râvnite momente pe care și-l putea dori orice curtean sau om de rând al împărăției era să o vadă pe regină zâmbind. În lumina chipului ei se strângeau toate grijile lumii, topindu-se sub privirea adâncă și buzele îndoite, simulând perfecțiuni în fiecare surâs. La picioarele ei stăteau lumile și cerul, sufletele și gândurile, iar orice frumusețe a împărăției își lua seva din mâinile ei, gesticulând porunci în aer, cu grație în gest și-n privire.
Deși își contura chipul în oglindă în fiecare dimineață și-și admira frumusețea prin fiecare por, din șarmul ei părea să lipsească ingredientul final, aura de magie care să-i plece la picioare împărăția definitiv, esența eului, parfumul. Zi de zi primea la curte chimiști veniți din cele șapte rânduri ale lumii, talente definite sau încă nedescoperite, oameni care să-și pună sufletul pe tavă, în sticluțe mici, din care Killer Queen să-și aleagă magia pentru totdeauna. Din toate, însă, lipsea ingredientul ei, aroma care, în amestecul pulsului reginei, să pună sub tăcere o întreagă împărăție, o întreagă lume…
Continue reading
