Sufletul tău
Se aprinde-n tăcere,
Sufletul meu
Se aprinde-n cuvinte.
Pașii tăi fug
Când îți spun
Despre lumină, umbră,
„Ce-am-vrea-să-fim-uri”
Și toate lucrurile pe care le-am crescut
Împreună,
Luptând.
Pașii mei fug
Când aștepți
Și nu-mi spui
Despre gropi, teamă
Și ploile topite
În soare și zâmbet.
Mâinile tale pleacă
Dacă e luptă
În vorbă multă
Și ceartă cu iubire pe margini,
Aprinsă.
Mâinile mele pleacă,
Dacă ești departe
Și auzi
Fără să asculți
Iubirea
Din buze fripte
De teamă.
Suntem bucăți diferite,
Inegale,
De suflet,
Închegat cu o îmbrățișare strânsă,
De copil căutând
Minune.
Și asta pentru că
Iubirea nu vine
Când aștepți desăvârșire,
Ci, paradoxal,
Se naște
Din imperfect,
Din luptă:
Caldă,
Naturală,
Pură,
Perfectă.
