Tag Archives: poezie

Copilărie-n miez

img_passion
De când mă știu copil,
Cu ochii-n nor și buzele-n surâs,
Mă prinde-n spirit bibliofil
Un dor de litere,
Constrâns.

Adun cuvinte peste gând,
Cu poezia-n mânecă și-n miez,
Și-mi storc din inimă să-mi vând
La porție de-ntreguri și de puls
Din crez.

Sunt fan metaforă de când
Mă știe mama c-am fost pui de lapte
Și scriu cu dorul pe genunchi, plăpând,
Cu lingura ciobind brânzeturi coapte,
Zi
Și noapte.

Copilăria mi-am trăit-o-aprins,
Cu buzele sorbind lapte-n cafele,
Pe fiecare colț de pâine am întins
Brânză-n smântână, gust de-acasă, strâns
Prin piele.

Am prins pe ață bucurii mărunte
Pân-am crescut din trup până-n tavan,
Și-mi spune lumea că mi-e scris în frunte
Să-mi scrijelesc din suflet și din zâmbet
An
De an.

Acum, când am în ochi priviri arzânde
Și-n ceas îmi bat iubiri în stoc
Din nostalgie mă cuprinde
Un dor profund de brânză și de joc
Și-mi vine ceasul să-l întorc
În ieri –
La loc.

Mi-e dor să fiu copil cu dinți de lapte
Și să-mi apuc păpuși de păr albastru,
Să-ntind crema de brânză peste carte
Și să aprind povești… departe –
Din astru
‘n astru.

Azi mă-nfioară anii ce m-amână,
Mă prinde viața-n zid cu gând hidos,
Iar eu, fan brânză, cremă și smântână
Îmi fac un urs de mămăligă, plin
Îmi pun viața în cui, haina pe dos,
Îmi țin cu suflu-ntreg iubirile de mână
Și-mi cânt cu foc cheful din os,
În dans absurd și de prisos,
Cu vână.
delaco_fan_branza_proof1

Articol scris pentru Superblog 2013,

 

Nu-i loc

spring_1_by_oriontrail
Nu scriu.
Te privesc docil
Ca un copil nou
Care vede ochi în privire
Pentru prima dată.
Ce ochi!
Migdală curbată,
Cu marginea-n gene
Și mijlocul verde-
Ce verde…
Ți-am spus doar
Că primăvara
Se-ascunde cel mai bine
În ochii verzi
Și
Nu-i loc de poezie
În cuvinte
Când privești. Continue reading

 

Fără

69820_10151510910975818_1093429019_n_large
Trei rime se-nghesuiau
Pe-un vârf de limbă.
S-au luptat
Strâns,
Au adunat consoane,
Au scăzut vocale,
S-au agățat imperativ
De „tu și eu”
Și
Au căzut învinse
De propria lor vină,
Căci,
Niciodată,
Două lucruri
Nu pot suna la fel
În povestea noastră:
Una. Continue reading

 

N-am umbrelă

tumblr_kqot00jYHh1qzbtrro1_500_large

Cât vrei pe-un soare?
Dau două ploi la schimb azi,
Poate
și-o bucată de suflet
Scăldat, muzical,
Într-o baltă.

 

Pe dos

9386784
Să-mi vindeci:
Lacrima de ochi,
Cuvintele de buze
Și mângâierile de mâini.

Să-mi vindeci:
Pașii de picioare,
Zâmbetul de tine
Și visul de somn.

Să-mi vindeci:
Zborul de aripi,
Emoția de suflet
Și ideea de gând.

Să-mi vindeci:
Scrisul de cuvinte,
Vorbele de ochi
Și amintirea de trecuturi. Continue reading

 

Non-libertate

Mi-am cusut libertatea
Cu ață albă.
Aș fi vrut să-i croiesc din margini
Nesfârșituri,
Dar nu mai știu de mult să împletesc…
De când eram mică
Și-mi jucam pe degete sufletul,
Doar fiind.

 

Miez

Împart un miez de noapte
În secunde.
Nu mă-ntrerupe, Doamne.
Mai bine iartă-mi nebunia
De-a crede în sfârșituri.

 

Copilărie

La mulți ani, copii! Să împărțiți jucăriile și bucuriile astăzi:)

Din arhivă, ceva ce încă mi se potrivește azi:


1. Să fiu copil mi-e dor-
Unul cât o ghindă.
Ca-n joc să-nviu, să mor
Şi râsul să mă prindă…

2. Mi-e dor să zbor în vis,
Să fug de zmei şi mume,
Să râd şi să plâng stins,
Să fiu copil în lume…

3. Mi-e dor de viaţa-mi joc,
Să culeg flori o mie,
Să prind pentru noroc
Pufi mari de păpădie…

4. Mi-e dor să mai surâd
Cu ochii-nfipţi în soare,
Să nu mai văd… să râd
Şi să m-arunc în mare…

5. Mi-e dor să plâng cu foc
Iubita-mi jucărie,
Să-i pun capul la loc,
Să sar de bucurie…

6. Mi-e dor s-ating pământul
Cu degetul uşor,
Să mă împingă vântul
Iar eu să cred că zbor…

7. Mi-e dor să nu-nţeleg
Vorbe de oameni mari,
Să mă oftic, să plec,
Să-i cred bătrâni şi tari…

8. Mi-e dor să mă-nfior
Când fur un măr de vară…
Că… sigur o să mor…
Şi iadu-o să mă ceară…

9. Să fiu copil mi-e dor
Mai mult ca niciodată…
Să cânt, să uit, să zbor
În lumea-mi colorată…

 

Trecând…


Azi te-am văzut trecând,
Iubire.
Aveai pași împiedicați
Așa că te-am oprit
Și ți-am spus, atentă,
să te uiți la șireturi… Continue reading

 

Da, nu, nu știu, poate…

1. E bine când ești cum visu-mi te dictează
Când te gândesc cum vreau și cum te cânt…
Dar lumea-mi spune că exagerează
Privirea mea și suflul din cuvânt!

2. E vină să te simt aproape
Când tu nu ești și numai vreau să fii
Dar nu mă prinde vina mea de pleoape
Să mă dezmeticesc din crunte reverii… Continue reading