Din două-n două săptămâni se mai întâmplă o minune… la fiecare luare de mână între doi îndrăgostiți „pe viață”.
Rochițele în culori vii își plimbă voalurile, frumos aranjate în cute jucăușe, prin fața ochilor bucuroși de reîntâlnire iar zâmbetele sunt sincere și largi, fără crispări, fără umbre, în alint de „vino mai aproape”.
Voci îngerești își exersează limitele în fața unui microfon care joacă feste… dar nu într-atât încât să șteargă în vreun fel măiestria fluierului în ritm de muzică tradițională, a muzicii romantice suflate de limba „pusă pe bigudiuri” în cuvinte englezești, a corului atât de omogen în cântece în canon vesele și perfect armonizate.
Continue reading
