Tag Archives: poveste

De când

large
Văd.
Nu mai răsare ziua
Din apusuri,
De când exiști,
Lumina se strânge
În ochii tăi
Dimineața,
Când
Sub privirile tale
Cresc oameni,
Așa cum
Altădată,
Se dilua întunericul
În răsărit
Timpuriu. Continue reading

 

Parol

870a5c7eeaf9cbd4db3f972dc70e2a8e-d5ixil9
Mă plâng
Mereu
Că nu știu să scriu povești.
Mă dor unghiile
Pe foaie
Când inventez
Nesfârșituri
Fără bătrânețe. Continue reading

 

Fără

69820_10151510910975818_1093429019_n_large
Trei rime se-nghesuiau
Pe-un vârf de limbă.
S-au luptat
Strâns,
Au adunat consoane,
Au scăzut vocale,
S-au agățat imperativ
De „tu și eu”
Și
Au căzut învinse
De propria lor vină,
Căci,
Niciodată,
Două lucruri
Nu pot suna la fel
În povestea noastră:
Una. Continue reading

 

Deși

we heart it sunset
Alergam hotărât,
Pe-un apus cenușiu:
Eu pe unul de iarnă,
Tu pe unul de toamnă.
Mi-ai rămas în urmă un pic,
Deși te grăbeai.
Și eu care nu credeam în apusuri!… Continue reading

 

Noapte bună

our-night-296321-475-365_large
Noapte bună, gând ciobit!
Mă iartă de-ntâmplare…
Ți-aș rupe albul din zenit
Să ți-l presar pe infinit:
Să vindece din stare.
Continue reading

 

Ninge-n dimineață

tumblr_l2uyo6Fiik1qaa3ivo1_500
Ninge-n dimineață:
Calm,
Cu accent pe fereastră
Și pe creanga numărul unu din stânga:
Diform și perfect,
Ca o fotografie încă nedevelopată,
Cu capu-n sus! Continue reading

 

Cam mult

121217indifference
Să ne ignorăm puțin.
Tu să nu mă vezi
Când trec.
Eu să nu te văd
Când pleci,
Chiar dacă
Din toată joaca asta
O să rămână
Poate
O umbră. Continue reading

 

Oamenii buni

Cum știi că seara e minunată?

O trăiești plenar și nu mai știi să o desenezi în cuvinte:

Cremșnit scrijelit din farfurie, cu poftă. Drumul la bunica, în amintirea scufiței, cu picioarele alunecând pe zăpezi murdărite de nisip proaspăt și de ploaie. 65139_441871699199721_1895800479_n

Unchi și mătușă, la pachet, așezați pe scaune distanțate strategic, pentru că urmează aceeași poveste, amintită diferit, în replici personale. El știe că ea a fost aleasa, dintr-o fotografie veche, purtată la piept în armată, cu planul de însurătoare bătut în cuie, idealist. Ea știe că el e alesul unui pariu, împărțit în peste 10 prăjituri râvnite, într-o provocare copilăroasă: cine trece de intrare prima cu un băiat la braț le primește.

Unchiul se leagănă pe scaun, agitat, și își amintește. Noi râdem, pentru că întâmplare nu pare să aibă niciodată mai mult haz ca acum. Cum să calci un necunoscut pe mână, noaptea, când ieși afară, și să nu-ți crească tensiunea? Să cauți cablul care aprinde becul, să-l aprinzi, și totuși să nu știi cine doarme în casa ta, pe podea, și să-l lași să doarmă până dimineață, „dacă tot a venit”?!

Pașii își amintesc de drumul mormintelor, apoi. Pentru că e înstelat și lună, e luminiță-n bradul ciobit în zăpadă și e liniște. Ochii se plimbă peste lumânări, peste copaci, spre stele. Un car mic aici, un car mare mai încolo și o „dansatoare”, cum îi zice unchiul. Îmi caut „Inorogul” meu și al Anei. Nu-l găsesc, dar mă mint că o fac, pentru că doare copilăria în mine, nostalgic. Iar ei, dragii noștri cu suflet, ne ascultă probabil, gândul bun, ne simt…

Și știu acum:

Oamenii buni nu cresc mari niciodată. Sinceri și frumoși, nu uită să lase pe fundul oalei, o porție și pentru „Ghiocel”, copilul străzii, care vine la oră fixa la ușa bunicii, pentru o farfurie de mâncare caldă. Oamenii buni au mereu casa plină; a treia casă de la vale primește musafiri peste noapte, se știe. Oamenii buni sunt acolo când le bați la ușă. Îți ascultă colindul cu drag și cu prăjitura ordonată-n platouri. Oamenii buni te strâng în brațe cu sufletul plin. Și te furnică revederea-n poartă, mână peste mână.

Mi-e seara minunată. Mă duc să o ascult!:)

 

Aprins

a-girl-loves-writing-blogging-she-exists-she-writes
Iubite, ți-am scris un catren
Pe o tăcere temporară,
Te-am repetat pe un refren
Și te-am cântat în voce-amară,
Adins.
Continue reading

 

Mi-a plouat în poveste

187954984418047733G9wGFN1gc
Mi-a plouat în rimă.
S-au diluat începuturile
Și sfârșiturile,
Literele-nalte
Și cerneala-ngroșată.
Din tine a rămas o pată
Cu linii scunde,
Indecise,
Apoetică, fără poveste.
Mi-a plouat în rimă,
Iubitule. Continue reading