Tag Archives: prieteni

Vinerea cu lună albastră


Cât îmi plac oamenii câteodată! Mi se înghesuie în suflet, în îmbrățișare și pupicii infiniți pe obraji.

Seară de chitară cu prieteni și necunoscuți recunoscuți în melodie. Cornulețele se plimbă egal din mână-n mână, fără discriminare, și vocile curg. Și mi-e bine sub clar de lună, fals albastră, dar plină, și nu vreau decât să cânt și să îmbrățișez. Și să pasez mingi din staniol în drumul spre casă, râzând.

Mai vreau!

 

Plouă britanic

Plouă britanic, tăcut și calm, a melodie. Din doi în doi pași, oasele își cer locul din nou în canapea, trosnind a somn neplănuit, comod.

Plouă simplu, verde, cu melci. Din întuneric, ochii înceți caută ecrane și vieți, zâmbind digital și dormitând în pleoape.

Plouă vesel, cu tort și salate. Din mână-n mână, ne îmbătăm cu veselie, de ziua lui, zumzăind „La mulți ani-uri” stridente, în melodie.

Plouă copilăresc, jucăuș, în baltă. Din umbre, degete-și cer pături și perne, tomnatic, savurând zâmbete în tăcere, pentru că de mult cuvintele și-au pierdut din consistență, plouate, a somn.

Plouă firesc, britanic, în cizme și plimbare. Iar eu îmi vând timpul pe filme și chef de împreună. Plouă…

 

Weekend “absolut”

O vineri aridă, fără miez de weekend, inspidă și cu gust de luni prăfuit. Seara îmi târâi încălțămintea în căldură, fără vlagă, neștiind de „întâmplare”. Un teatru mic, înghesuit între două clădiri strânse, fără culoare, dar cu mult suflet: „Act”… Și o piesă grozavă, cu geniu atașat poveștii, în adaptare modernă: Marcel Iureș cântând la muzicuță într-un spațiu intim, gustându-și viața de Ivan Turbincă, de Sfânt Petru și de Dumnezeu, pe rând, fără confuzie, într-un one man show fără cusur. Îndrăgostit de interpretare, actorul trece, amuzat, prin roluri contrastante, modelându-și vocea și corpul pe drumul poveștii, perfect, cu aplauze de fundal inevitabile, sonor. Continue reading

 

Da!


– Zâmbești?
– Da! Pentru că am oameni minunați în jur…. și pană de cuvinte.

Și seara este lungă!

 

Nu știu.

Nu știu să număr ani. Rămân mereu în urmă, trăind la nesfârșit câte o clipă, în agonie pripită, nefiltrată, comodă visului. Divorțez de realitate și uit că cifrele au valoare în riduri, deși sufletul folosește de mult timp creme anti-îmbătrânire și are ani puțini, respirând infinitul cu poftă, necuprins. Continue reading

 

Ziua bună se cunoaște seara

Dacă ziua începe prost, cu șervețele în exces pe birou și cu vocea baritonală ascunsă după zâmbet, cu puloverul împrumutat bine așezat pe umeri și cu cheful uitat în somnul din așternuturi… se poate termina cu veselie: căldură, răcoare, ochelari 3D așezați greoi pe nas, companie ideală pentru comedie, lume de basm și circ și tuse uitată în râsete. Chef reunit într-un cuvânt: Madagascar (3, fie vorba între noi).

Pentru că dacă ziua se trezește cu fața la cearșaf, asta nu înseamnă că nu se poate îmblânzi cu un zâmbet și o vorbă bună la un pahar de… suc și-un sandvish împărțit cu apropouri.

 

Ca-n viață

După o seară perfectă de vineri, în care mi-am umplut celulele de muzică și veselie, după un dor împlinit cald cu îmbrățișări zgomotoase, după o cină generos îmbibată în ciorbă acrișoară de pui cu smântână, fripturi și cartofi prăjiți, salate și lichior de ciocolată, după o plimbare la 3 dimineața spre casă cu picioare obosite și un somn crunt curmat de un vecin cu chef redundant de „Eu vara nu dorm”, după o zi cu soare arzând a vară, simțit în ochi și pe umeri, după un început de weekend minunat, dau stingerea zâmbind: pentru că e frumos în lume și… cum zicea prietena mea dragă: viața e roz cu buline galbene…

Și încă mai cânt pe ritm de ore târzii, în compania lor, a oamenilor mereu dragi:

http://www.youtube.com/watch?v=EZmDzxpiiYE

 

De-aș fi…

Sunt un om optimist… pentru că așa zice lumea… Dacă nu ies o zi de sub pătură, prea plăcută atingerii și simțului meu olfactiv încântat de balsamuri, se aude că aș fi obosită. „Nu e ea așa, e doar frântă!… Continue reading

 

„Ne vedem joi…”

Câteodată nu știu să scriu. Îmi zgârii tastele nervos și aștept. Pentru că unele momente n-au egal în cuvinte, ci doar sunt acolo, părți din suflet pentru o amintire eternă… Continue reading

 

O unghieră, vă rog!

Suna interfonul, iritant! Îmi mișc picioarele obosite de alergătura de seară și răspund. Nimic. Urcă trei etaje, în ropot de încălțări târâite de lene și își fac intrarea. Lungindu-și zâmbete pe față îmi întind punga de plastic îndesată cu înghețate și își strigă sosirea zgomotos: Gabiiiiiii! Agitație pe hol, râsete, vorbe de duh, din alea pe limba mea, imitații de cântece cu subînțeles, copilărie. Continue reading