Tag Archives: refuz

E mică lumea

small_world_by_benjoin-d42ba3h
E mică lumea!Te plimbi tacticos pe-o linie-ntreruptă și îți joci pașii în salturi copilărești, sărind peste goluri, ca și cum strada n-ar exista în locurile nemarcate și ți-ai pierde echilibrul pe non-culoare. Din pas în pas, mă saluți indirect, pentru că oamenii cărora le strângi palma înghețată de iarnă sunt și ai mei. Și le zâmbești, neștiind: că eu sunt fiecare pas pe care ți-l refuzi în salturi… Continue reading

 

Cu voi

De-aș ști să calculez, mi-aș organiza prioritățile în oameni, cu minusuri și plusuri, echivalări și rezultate clare, concise. Mi i-aș apropia, solidar, pe cei permeabili. I-aș îmbrățișa pe cei care râd. Le-aș vorbi celor deschiși. I-aș scrie pe cei care iubesc. Iar pe tine te-aș pune poate în josul listei, pentru că mă refuzi.
Continue reading

 

N-am…

N-am… Pentru că nu știu să dau timp oamenilor să fie, să ajungă, să mi se prindă pe sub piele și să mă încânte. Încerc să-i citesc, simplificând totul la o idee și nu există garanție în afara mea, că ar fi pertinentă sau zidită pe cărămizi reale. Și știu că nu e bine și că n-am, dar sunt atâtea lucruri pe lume care par să merite de la prima privire, încât timpul nu mi se mai supune pentru celelalte…

Și nu, nu-mi place disponibilitatea totală, previzibilul… Pentru că fărâma de mister trebuie să fie ingredient în toate poveștile frumoase ca să aibă farmec. Nu-mi place să deschid o carte și să-i văd toate literele, să le citesc egal și plat, liniar, comun. Continue reading