S-a schimbat ora de mult, de la „a fost odată”, de când credeam în fiecare zi ca într-un început inegalabil, entuziast în pașii necunoscuți și-n încântarea zâmbetului studențesc de pe hamacul albastru.
S-a schimbat timpul, de când minutele treceau în ore, așteptându-ți vocea la ușa de lemn lăcuit, cu picioarele în șlapii prăfuiți de vacanță. De când emoțiile gâtuiau cuvinte, în joacă, naiv, iar ochii furau distanțe până la obrajii tăi pigmentați într-o aluniță perfectă deasupra buzelor curbate în accent, atât de familiar. Continue reading
