Tag Archives: scris

Ascuns


Mi-am uitat gândul
Pe-o frunză arsă
Când am început să simt.
Și șchiopătez,
Irațional și strâmb:
Pe-o cale:
Întoarsă. Continue reading

 

Când.

Știi cum e când vrei să scrii ceva frumos?… Când îți surâd literele din taste, dar nu mai știi deodată să le combini, saturate de subiecte anodine și de redundant comod? Când e vineri 13 și ai putea să te legi bine-mersi de o superstiție personal nejustificată dar care poate să umple pagini amuzate de coincidență? Când, fidel începutului de weekend (vineri), inboxul e gol, citindu-ți, parcă, gândurile-n abandon de chef „muncitoresc”, și vrei să scrii: ceva frumos, ceva ce nu s-a scris, ceva ca ziua de azi, mai răcoroasă decât plinul verii sufocant? Continue reading

 

Ca să scriu…

Scriu din inerție, fără să știu despre ce și de ce… Scriu pentru că m-am obișnuit să scriu, deși mi-a fost greu să înlocuiesc cerneala albastră (blue blue și nu blue black, ca să se șteargă cu picul) și stiloul greoi cu tastele cu sunet identic și fără miros. Scriu ca să simt că rămâne ceva din ziua care tocmai a trecut și ca să nu uit să scriu și cum e să scriu. Scriu… ca să scriu… Continue reading