Tag Archives: sentimente

Oamenii

Don__t_hurt_me_and_my_Art__by_Lukreszja
Oamenii dor.
Și nu pentru că
Nu cred,
Ci pentru că a crede nu înseamnă
A crede în
Adevăr.

Oamenii dor.
Și nu pentru că
Nu simt,
Ci pentru că a simți nu înseamnă
A simți
Curat.

Oamenii dor.
Și nu pentru că
Nu iubesc,
Ci pentru că ceea ce iubesc nu e
Ceea ce merită
Iubit.

Oamenii dor.
Și nu pentru că
Nu aleargă,
Ci pentru că aleargă
În direcția
Greșită.

Oamenii dor.
Și nu pentru că
Nu vor,
Ci pentru că a vrea nu înseamnă
A fi.

Oamenii dor.
Nu ideile.
Nu sentimentele.
Oamenii!
Cei pe care nu știi
Să-i aduni
Din bine.
Cei pe care
Nu știi să-i iubești
Cum sunt.
Cei pe care
Nu știi să-i trăiești
Decât prin
Lentilă.

 

Eu fac bilanț

Lclouds
Eu fac bilanț. De-aia nu scriu. Îmi număr oamenii, sârguincios, pe degete. Nu-mi ajung! Mulți. Și știu că anul ăsta nu mi-e frig.

Eu fac bilanț. De aia uit să fiu. Îmi număr gândurile. Haos. Și știu că anul ăsta nu mi-e simplu.

Eu fac bilanț. De aia nu mă joc. Îmi număr sentimentele. Încins. Împiedicat. Străin. Și știu că anul ăsta nu mi-e umbră.

Eu fac bilanț. De aia nu mai pot. Îmi număr viața din minute. Decalat. Și știu că anul ăsta nu mi-e ceas.

Eu fac bilanț. De aia râd. Îmi număr sufletele. Plin. Și știu că anul ăsta nu mi-e trup.

 

Adunătură

Aș vrea să mă mulțumesc cu „nu știu”. Mi-ar fi comod… Să spun că „habar n-am” și să zâmbesc în ignoranță, ca un copil nepăsător, care se bucură din nimicuri. Ideal.

Cuvintele îmi sunt prietene câteodată. Îmi mângâie rănile, într-o teorie îngurgitată empatic, adaptat momentului. „Nimic nu e ceea ce pare”. Serios? Eu credeam că există oameni cu păr albastru… Și totuși ader vorbei cu patos, pentru că sunt dependentă de comori, de „săpatul” isteric printre detalii până îmi creez propriul vis dintr-o întâmplare. Continue reading