Închide
Soarele,
Muzica,
Robinetul din baie,
Scrâșnetul frunzelor
Aprinse
În fereastră,
Cuptorul
Cu miros de zmeură coaptă,
Lumina de pe hol,
Gândurile
Amestecate haotic
Și obosit
Peste pleoape.
Închide
Genele,
Încet.
Dar lasă visele
Aprinse.
E cald,
Plapuma e grea
Peste umeri
Iar perna miroase
A sărut pe frunte
De
Somn.
Ușor.
Să dorm și-atât. Să-mi cadă oboseala de pe brațe, alb, pe pernă. 
Să-mi caut realitatea-n vis de-amiază, cu doru-n cârcă. Să dorm cu vis distins, cu capul într-o parte, neglijând.
Să dorm ciudat, cu suflet strâns din trudă. Să-mi număr orele greoi, cu lene binecuvântată-n neputințe. Să dorm ca niciodată, în tăceri, nepovestind nimic niciunei vieți, din buză.
Să dorm și-atât! A, bine! Și să mai uit din mine cât mai sunt!
Orașul doarme
Pe minutare.
Orele se comprimă
În regrete non-somnolete
Și liste neterminate.
De fiecare dată
Când adorm
Mai rămâne
Un cuvânt
De spus,
O cale
De urmat,
Un om
De iubit
Cu pleoapa deschisă. Continue reading
Aș dormi
O sută și una de nopți:
Cu fruntea lățită
De vise,
Cu ochii plutind
Pe sub gene,
Cu buzele-nchise-n
Tăcere,
Cu gândul ascuns
De durere,
Cu sufletu-ntins
Pe cearșafuri,
Cu spatele-ntors
Pe-o părere. Continue reading
Când aștepți,
Timpul se dilată.
E nevoie de comprese
Cu oameni calzi
Și cărți cu miros de praf,
Pentru ca zilele din ore
Și minutele din secunde,
Să treacă normal,
Bătaie cu bătaie,
Din ceasuri,
Prin mine,
Până vii.
Continue reading
Dimineața își uită conceptul de devreme.
Cafea? Da! Clătite? Da. Prăjitură cu vișine? Da. E mama pe la tine? Da.
Somnul de amiază e binefăcător, cu mențiunea că s-ar putea să dureze până seara…
Inspirația e-n vacanță. Se înlocuiește cu filme și inițiative de citit.
Încă puțin somn? Da!…Poate după o vocaliză bună, ca să nu-mi ies din ritm.
http://www.youtube.com/watch?v=xp4fRAHShBg
