Stare de veghe… Mi se perindă în parfum de iasomie prin fața ochilor, mă ademenește, îmi trezește simțurile. O cuprind și îi slujesc, fidel, cu accent pe fiecare virgulă, pentru că punctele nu mi-au plăcut niciodată…
Îi caut momentele: sunt mai multe așteptări decât trecuturi, și asta o întregește frumos și subtil, ca vârfurile unor linii curbe care unesc un cerc. Încă puțin până la perfect…
Îi admir răbdarea, clasică… S-a lepădat de ticul nervos al degetelor pe birou, repetat, așa cum a învățat-o odată un copil: ca un val… Așteaptă și caută, fidel, mirosind urme și adunând semne, ca-n basmele cu încercări și tărâmuri.
Știe oricum că își are undeva capătul drumului, așa că alunecă în pași fermi în propria poveste. Hotărât… Continue reading
