Tag Archives: suflet

Să spunem

92711whetherweretogetherornotlovephotoloveimage
Hai să spunem că
În fiecare zi
Ai altă pereche
De ochi.
Așa,
Nu m-ai mai certa
Când te țintesc
Și îți admir
Genele-n vis:
„Azi sunt alți ochi,
Dragul meu,
Mă privesc
Mai albastru
Decât ieri”.

Hai să spunem că
În fiecare zi
Ai alte mâini.
Așa,
Nu m-ai mai certa
Când mă joc
Și ți le fur,
Încâlcindu-le:
„Azi sunt alte mâini,
Dragul meu,
Mă strâng
Alfel
Decât ieri”.

Hai să spunem că
În fiecare zi
Avem alte inimi.
Așa,
Nu ne-am mai ciobi
Când ne iubim
Și le umplem
Până la refuz:
„Azi avem alte inimi,
Dragul meu.
Iubesc
Mai mult
Decât ieri”.

Așa,
Nu ne-am plictisi,
Niciodată,
Din trăit.
Am cunoaște
Și ochi,
Și mâini,
Și inimi,
Dar
Niciodată
Atât de mult
Încât să nu mai încânte.

Nu ne-ar ajunge
O viață
Să ne răspundem
Întrebării
De a fi
Unul pentru altul,
Într-o poveste
Care începe
În fiecare zi
Cu
Alt suflet:
Unul mai mult
Decât ieri,
Mai puțin
Decât mâine.

 

Atât de alb

index
Alb:
Pe trotuare,
Cu urme de pași
În modele de iarnă,
Pe paltoane,
Cu guler
Și eșarfe,
Strânse pe obraji
Roșii și reci,
Pe gene,
Deschise
În lumină.

Alb:
Pe mâini
Împletite în mănușă,
Pe vise zâmbind
Și pe sănii
Pregătind copilării
În pârtie
Și țurțuri
În păr.

Alb:
Pe cărți deschise
În grabă,
Pe mașini
Desenate-n inimi
Pe geamuri,
Topit pe lentile
Strâmbe
Și pe buze
În zâmbet.

Numai departe,
În suflet,
E încă
Fum.
E greu să-i speli
Pereții
Cu nori
De zăpadă.
Până să ajungă
Înăuntru,
Albul se topește
Pe drum:
Așteptând
Să se deschidă
Uși,
Să se recunoască
Păcate,
Să se ierte
Căderi,
Să se facă
Lumină,
Să se molipsească
Oameni
De iubiri.
Și de alb.
Atât de alb
Încât să doară
Fumul
Când se-ntinde,
Încât să șteargă
Umbra
De rădăcini,
Încât să deschidă
Ochi
Spre ochi
Și inimi
Spre cer.

 

Dar (știu)

tumblr_li0ffw3tuf1qhv66wo1_500_large
Sunt un om
Mic.
Mă pierd în mulțimi
Iar ochii mei
Nu sclipesc
În altă culoare
Ca să mă distingi.
Dar știu
Să privesc
Sincer,
Drept,
Când ceilalți
Ochi
Privesc în pământ.

Sunt un om
Slab.
Mâinile mele
N-au forța
Schimbării
Credule.
Dar știu
Să îmbrățișez
Sincer,
Cald,
Când celelalte
Mâini
Se strâng în uitare.

Sunt un om
Ciudat.
Mă trăiesc în cuvinte
Iar literele mele
Nu spun
Suficient suflet
Ca să înțelegi.
Dar știu
Să vorbesc
Sincer,
Repetitiv,
Când celelalte
Cuvinte
Se pierd în tăceri.

Sunt un suflet
În ciornă.
Îmi port celulele
Într-un ritm încet
Iar visele mele
Nu conving
Ochii care se închid.
Dar știu
Să mă ridic,
Sincer,
Din nou,
Când celelalte
Celule
Se odihnesc din iubit.

 

Sunt(em)

large
Sunt o ață subțire.
Așa m-am născut.
Să nu pot
Vreodată
Să-mi iau toată
Viața
În brațe
Fără să mă prăbușesc
De la greutate.

Sunt un punct
De pământ.
Așa m-am născut.
Să nu cresc
Decât
Unită
Cu un punct
Mai mare.
Numai că punctul
Aleargă
Când mă apropii.
Îl privesc
Prea direct
În ochii deschiși.

Sunt un strop
De ploaie.
Așa m-am născut.
Să nu curg
Vreodată
Pe mai mulți obraji.
Numai că obrazul
Pe care am ales
Să trăiesc
Mă șterge
Din când în când
Cu mâneca,
De teamă să nu creadă
Lumea
Că plânge.

Sunt un grăunte
De suflet.
Așa m-am născut:
Să nu cresc
Decât
Într-un suflet
Mai mare.
Numai de m-ar primi
Alesul
La marginea ușii
În strângere de mână
Și sărut.
Pentru
Totdeauna.

Sunt un cântec
Scurt.
Așa m-am născut.
Să mă scriu
Până nu mai sunt
Cuvinte.
Sunt puține
De unde vin.
Le-am strâns pe toate
În tine.
Și n-aș vrea
Să mor
Pe buzele tale,
Înainte de a trăi
Cu tine
O poveste.

 

Scris

849142
Ți-am scris:
Pe bilețele,
În mesaje,
În căsuțe vocale,
Pe mâini,
Pe buze,
Într-o poezie,
Într-o poveste,
Dimineața
Și seara,
Pe zâmbet,
În ochi,
Din căprui
În albastru,
Într-un cântec
Colorat pe voce
Copilărească,
Într-un desen
Naiv,
Pe fiecare centimentru
Pătrat
De distanță.
Ți-am scris
Peste tot.

Iar tu
Te-ai întors
Și ai zâmbit.

Atât.
Fără cuvinte,
Mi-ai scris
Direct
În suflet.

 

Drum

Ea iubește cu ochii. Și-i aprinde în privirea lui. De fiecare dată când clipește, sub întunericul fiecărei gene, îi e teamă să nu piardă lumina poveștii pe care o trăiește ca pe un miracol. Iubește complet, cu sufletul întreg, în umbră, în bucurie, în strângerea mâinilor care se despart și se-ntâlnesc din nou, din neputința de a fi departe.

original

El iubește distins. Tăcut. Îi dedică priviri pe furiș, când nu e țintit de obrajii ei, căutând răspunsuri. O iubește cu mintea, pe analiză SWOT, cu accent pe oportunitate împărțită. Îi iubește dedicarea, aproape dependentă, și-i refuză întregul, din teamă ca povestea să nu-și găsească sfârșitul prea devreme. Pentru că viitorul se strânge în trecut convins de o nouă încercare. Poate… definitivă.

Ea iubește cu mâinile. Îi caută ochii, obrajii, degetele, stârnindu-le dedicarea în mângâiere timidă. Își încuie trecutul într-un cerc întunecat, din care refuză lecția. Pentru că fiecare om, își zice, merită încredere, merită șansa de a-și defini viața în dumnezeire, într-un drum care poate înflori la fiecare pas.

El iubește în balans. Își strânge sufletul sub povara ofertei de a fi mintea poveștii. Îi aduce gândul din nori pe umeri. O alintă, dar o lovește în cuvânt. Pentru că ea refuză realitatea, în ideal complet, în care strălucește.

Ea iubește cu ochii închiși. El iubește cu ochii deschiși. Iar, sub privirea lor, se construiește, din distanță, drum comun. Pe-o poveste aproape… completă.

 

Doamne

how-to-pray
Doamne,
Dacă n-am cuvânt
Să-ți spun că
Nu e cald când simt,
Nici frig când nu mai vreau
Să fierb,
E pentru că
Pe drum,
Tot ce promit,
Se pierde
În alt fel de iubiri
Și uit.

Doamne,
Dacă n-am picioare
Să merg pe drumul
Pe care îmi zâmbești să vin,
Nici mâini
Să-mbrățișez din rai
Când simt,
E pentru că
Pe drum,
Tot ce ascult
Se pierde
În alt fel de iubiri
Și uit.

Doamne,
Dacă n-am un suflet
Să știu când
Să mă opresc
Și când să merg,
Nici inimă
Să simt când să fiu
Mai bun,
E pentru că
Pe drum
Tot ce adun
Se pierde
În alt fel de iubiri…

Și uit.

 

De mâine

Universul se învârte în jurul fiecărui suflet. Ochii văd straturile de pământ depuse, cu dioptriile la care au muncit toată viața, mult prea personal. Fiecăruia dintre noi i se refuză câteodată felul doi sau desertul. Fiecare își strânge lacrima pe obraji, ca și cum n-ar mai exista mări sărate pe lume, în atâtea suflete. Fiecare crede că nu există cruce mai grea decât cea pe care o poartă atunci când, în luptă, nu câștigă podiumul, după prima lovitură.timthumb.php
Continue reading

 

În stoc

large
Păcat că sufletele
Nu cresc în grădini.
Am ști
Să despărțim
Trandafirii de neghină,
Dacă nu de la prima privire,
După miros.
Sufletele greșite
Miros a mucegai.
E nevoie de trudă
Și de multă iubire
Să le schimbi consistența.
Sădite în pământ
Bun
Și udate cu ploi
Curate,
Își pot molipsi
Petalele
De culorile primăverii,
Structura
De frumusețea
Bunătății,
Sensul
De bucuria
Iubirii.

Continue reading

 

Scrisul

large
E tot ceea ce
Nu
Poți să spui:
„Bună dimineața, iubire”,
În loc de
„Bună dimineața”,
„Mi-a fost dor de tine”,
În loc de
„Ce mai faci?”.
E
O extensie
A sufletului
Pe care nu o poți
Activa
Decât pe hârtie,
Unde nu există
Ochi
Care să-ți topească
Următoarele litere,
Buze
Care să-ți întrerupă
Avântul,
Ezitări,
Care să-ți stopeze
Cursul inimii. Continue reading