Tag Archives: teama

Reflex(ii)

fear-eye
Ne-a intrat în reflex
Teama de bucurie.
Dulcele zgârie
Când e prea dulce.
Ne îndrăgostim de ploi
Dar ne sperie furtunile.
Îmbrățișările încarcă,
Dar dacă ajung
Să sugrume?
Privirile luminează,
Dar le întrerupem,
Ca să nu ardă
Mai mult decât aerul
Dintre noi.

Ne-a intrat în suflet
Obișnuința durerii
În expectativă.
Ne bucură mai mult
Gândul
Că vom trăi o poveste,
Decât întâmplarea
De a trăi prezent
Iubiri care zguduie
În minune.

Și dacă,
Totuși,
Soarele nu se îneacă
În ploi
Decât când renunțăm
Să mai trăim
Bucuria de a fi
Și ne temem
Că, oricum,
Ne vom lovi
De prima piatră
Înfiptă-n capătul
Unei bucurii revelatoare?

 

Mai mult

126366898085565
Teme-te:
De ziua de mâine,
De balaurii de sub pat,
De întuneric
Fără lampă,
De Dumnezeu
Care vede
Când ascunzi,
De privirile
Care mustră,
De mașini
Și de drumuri,
De prăbușire
Și de pământ,
De neputință
Și de lipsa de curaj.
Dar
Nu te teme
De ochii mei
Atunci când văd
Puțin mai departe.

Teme-te:
De greutate
Și de gânduri
Fără rădăcină,
De superstiții
Adeverite,
De necazuri
Și umbre
Care cresc
În soare,
De frig
Și de foame,
De nefirescuri
Și de tăceri
Care nu se pot traduce
În cuvinte.
Dar
Nu te teme
De buzele mele
Care spun
Puțin mai mult.

Teme-te:
De trecuturi
Încă aprinse,
De coșmaruri
Și spații închise,
De matematici
Care nu se-adună,
De paradoxuri,
De oglinzi
Care nu spun
Adevărul,
De semne
Și de păcate
Care se repetă,
De luptă
Și de încercare,
Dar nu te teme
De inima mea
Care iubește
Puțin mai mult.

 

În spatele fricii

Fear we heart it
A-ți găsi locul
Care îți zgârie,
Perseverent,
Conținutul sufletului,
Până lăcrimează
De adevăruri:
Fericire.

 

Iubirea


A început să mă doară cuvântul.
S-a trezit fără suprafață,
Slăbit,
Ca dintele cu smalțul ciobit
De o lămâie
Prea acră. Continue reading

 

Teamă


Mi-e teamă, știi?
Pașii greșiți șchiopătează azi,
Îi vezi?
Au urma ta pe talpă
Și mi-e teamă
Să nu-ți strivesc chipul
Când pășesc… Continue reading

 

Miercurea “acurajului”

Miercuri cuvintele au nevoie de curaj…

 

Teama așteptare

Teama… îți umbrește visele și îți construiește ziduri în fața dorințelor, îți izolează gândul în tăcere, una care țipă neputincios pe dinăuntru, îți consumă timpul construind drumul spre înapoi mai mult decât spre înainte și îți face din viitor un trecut uzat, spre care revii fără idee, instinctual. Pentru că, până la urmă, trecutul are siguranța faptului consumat…

Rece, cu tremur emotiv resimțit în ceafă, teama te blochează în așteptare… Paradoxal dorinței de a zice sau face ceva, aștepți, dar îți dorești rezultatul luptei, deși efortul tău unic e așteptarea… Continue reading

 

Mi-e teamă

Câteodată mi-e teamă că lumea, când voi fugi o oră de acasă, se va închide într-un glob de gheață minuscul, ca cele care se vând cu spor la târgurile de Crăciun, pe care nu îl poate topi nici cea mai fierbinte inimă… Că voi sta zile întregi cu ochiul lipit de transparența lui rece, încercând să fur din viețile celorlalți ce trebuia să fie al meu și pentru mine… Că voi râde prin râsul lor și voi plânge când râsul lor se va stinge… Că, în ignoranța mea solitară, voi „crește” globul mic, cu oamenii-i captivi, și voi uita că în spatele meu zace libertatea altei lumi… Continue reading