Când am emoții, cerul mă apasă înspre pământ. Aripile-mi cad, de prea multă bătaie, iar picioarele se-nmoaie nefiresc, fără bază, fibrilând. Cuvintele se sinucid, încleștând litere nespuse pe buze albite de-ntâmplare. Unele, mai curajoase, dansează pe tocuri până la ieșire. Și mor, ucise de-un aer prea puternic, pe-un zâmbet filtrând posibilități neîmpărtășite Continue reading →

0

0