Tag Archives: trista

Londra, pe seară

Umbra unui bătrân
Sprijinind pași într-o bucată
De lemn,
Lacrimă de obraz,
Căutându-și drumul
Spre neputință,
Aer de ploaie
Cu miros de toamnă
Târzie,
Zgomot surd de roată
Și gunoaie târâte
Pe genunchi,
Bere împărțită străin
În chipuri cosmopolite
De stradă,
Cuvânt tăios peste cuvânt
Și-un gol crescând
În suflet.

Așa bate, uneori,
Inima Londrei
Pe străzi crescând
Întuneric.