Tag Archives: umbre

Ar trebui

tumblr_mcet4w02M61qfric9o1_500
Ar trebui să mai uităm de veacuri
Să ne sortim vieții muritori,
Din griji am strânge orele ca leacuri
Și ne-am trezi din vise creatori. Continue reading

 

Ce-ar fi dacă?


Ce-ar fi dacă
Ți-aș descânta o ploaie?
Ți-ai răsturna și tu noroiul
În lutul ud
Până s-ar confunda:
Același pământ,
Aceeași formă.
S-ar lustrui păcatele
De vină… Continue reading

 

Haos


Mi-a intrat haos în ochi…
L-am simțit cum se lungea perfid
Pe linia părului meu
Încercând să-mi alunece,
Lingușitor,
În ureche
Cuvinte știute,
Tocmai când uitasem să te aud… Continue reading

 

Veghe

Stare de veghe… Mi se perindă în parfum de iasomie prin fața ochilor, mă ademenește, îmi trezește simțurile. O cuprind și îi slujesc, fidel, cu accent pe fiecare virgulă, pentru că punctele nu mi-au plăcut niciodată…

Îi caut momentele: sunt mai multe așteptări decât trecuturi, și asta o întregește frumos și subtil, ca vârfurile unor linii curbe care unesc un cerc. Încă puțin până la perfect…

Îi admir răbdarea, clasică… S-a lepădat de ticul nervos al degetelor pe birou, repetat, așa cum a învățat-o odată un copil: ca un val… Așteaptă și caută, fidel, mirosind urme și adunând semne, ca-n basmele cu încercări și tărâmuri. Știe oricum că își are undeva capătul drumului, așa că alunecă în pași fermi în propria poveste. Hotărât… Continue reading

 

Rețetă

Se ia un suflet întreg. Mare sau mic, după caz și posibilități. Se curăță foarte bine de griji și de umbre și se lasă în soare două zile, până se umple cu totul de lumină. Noaptea se așează pe calorifer, la căldură, ca să nu-și piardă din consistență.

Se adaugă, teptat, cuvinte și gesturi. Toate naturale și încărcate cu optimism. Amestecându-le, uneori veți putea observa că la căldură, pe suprafața sufletului, va apărea o spumă subtilă de pesimism. Fără grijă, se va aplica, în mod repetat dacă e nevoie, Continue reading