Tag Archives: viață

Iubirea din cruce


Nu crucea poartă
Povara frunții
Străpunse de spini
Și de trudă,
Ci sufletele
Goale
Aruncând noroi
În tot ce mai e
Bun
Pe lume:
Copii care cresc
Să lovească
Pentru că n-au fost
Îmbrățișați
La timp,
Gesturi care dor,
Trăite obscen
De inimi
Care n-au fost iubite
La timp,
Oameni care renunță
Să trăiască
Pentru că nu mai știu
Ce înseamnă
Viață.

Nu palma a învins
Din Cer
Și nici banul
Nu L-a vândut
Din mâna
Întinsă,
Ci fiecare gest
În care iubirea
A renunțat
Să crească:
Un cuvânt
Care a durut
Deși n-ar fi trebuit
Spus
Vreodată,
Un spate
Întors
Unei mâini
Întinse,
O lacrimă
Amară
Pe care nu a șters-o
Nimeni,
O distanță
Din ce în ce
Mai prezentă
Acolo unde
Cineva
S-a sfârșit
Pentru apropiere.

Nu trupul
A murit
Sub suliță
Și urlet,
Ci neiubirea.
Sub cui
Și jertfă
S-a șters
Păcatul
Uitării
De a trăi
Pentru celălalt,
De a simți
Pentru celălalt,
De a-ți dărui
Sufletul
Pentru celălalt
Până la sfârșit.

Așa iubire
Nu moare
Niciodată!

 

Singur


Singur.
Dumnezeu se roagă
Stins.
Paharul e
Plin.
Grădina plânge
Sub genunchii
Plecați.

Singur.
Inimile dorm.
Dumnezeu se frânge
Sub palmă
Și cui.
Crucea ridică
Fruntea
Din spini.

Singur.
Dumnezeu se vinde
Pe 30 de arginți.
Iuda pierde
Lupta
Cu viața
Sub funia
Strânsă.

Singur.
Dumnezeu moare.
Mama plânge
Omul
La poalele
Cerului.
Ochii se închid,
Înfrânți.

Singur.
Dumnezeu deschide
Cerul.
Tâlharul crede,
Golgota apune iar
Baraba își admiră
Lanțurile
Rupte.

Singur.
Dumnezeu învie
Și vindecă
Pământul
De umbră,
De măr
De lut și
De întuneric.

 

Carantină


Adunăm
Timp
Pe croșet,
Pe cuvinte,
Pe note muzicale,
Pe acuarele
Colorate,
Pe îmbrățișări
Neprogramate
Cu oamenii care respiră
Același aer,
Pe fiecare secundă
Pe care o trăim
Descoperind
O viață crescută
Între patru pereți.

Descoperim
Timp
În fiecare
Moment
În care învățăm
Să nu ne regretăm
Parcursul:
Un zâmbet pe furiș
Peste pervaz,
O căpșună savurată
După mască,
O floare dăruită
Cu mănuși,
O cafea străpungând
Distanțe
De la etaj
La parter
În miros de dimineață amară
Cu zahăr,
Două mâini
Grăbite
Prin raioanele
Cu dulciuri,
Ca să nu mai întâlnească
Alte mâini
Și
Multă iubire,
Independentă
De timp,
De spațiu,
De carantină,
Adunând suflet
Cu suflet
La nesfârșit.

Și totuși,
Dacă ai ști
Că mâine
Ți-ar fi cea din urmă bătaie
De inimă,
Crezi
Că ți-ai trăi
Altfel
Ultima suflare
De viață?

 

Monetară


Bani.

Bani pentru școală,
De pachețel
Și flori pentru „doamna”.
Bani de acadea,
De la non-stopul din colț.
Bani de pâine caldă,
Împiedicată pe-o bicicletă
Roșie,
Condusă haotic,
De un copil flămând.
Bani de mers în drum
Și deschis magazin
În joacă,
Cu preț de lux
Și vis de afaceri.
Bani de cafea,
Proaspăt măcinată
Într-un carton întotdeauna
Prea fierbinte.
Bani de bujori,
De ochi
Și de buze
Cât mai hidratate.
Bani de haine
Cu buzunare pentru
Mai mulți bani…

Bani de cadouri,
De vizite
Și de zâmbete
Crescute
Cu bani.
Bani de lumină,
De internet și apă și gaz și chirie și telefon și mâncare și
Bani de trăit,
Social:
De prieteni și terase aglomerate
Cu vin
Și monede bacșiș.
Bani de facultate,
De acces la informații
Și de antrenat minți
Pentru bani.

Bani de transport:
La muncă,
Înapoi,
La muncă,
Înapoi,
Până obosești de atâția
Bani.

Bani de nuntă,
De sală, costume și rochii și decoruri și visuri,
Bani de sală,
De înot și lecții de învățat
Corpul
Să nu îmbătrânească
Vreodată.
Bani de lifting,
De unghii și freze și masaje,
Și de frumusețe.
Bani de vacanțe din ce în ce
Mai scurte,
Că de unde
Atâția bani?!

Bani de tratament,
Pentru minți scârțîind
După atâția bani
Pierduți.
Bani de spital,
De pus plasturi unde doare
Și de trăit
Mai mult.

Bani de respirat
Încă puțin:
Pentru încă un zâmbet, o îmbrățișare, o lacrimă,
Căci,
După atâta luptă,

E din ce în ce
Mai târziu
Pentru VIAȚA
Din bani…

 

Dar


Pian.
Sapă adânc,
Prinde rădăcini
În suflet
În puful ridicat
De pe mâini,
Și-n emoția bătând
În puls
De inimă slabă.

Voce.
Simte fiecare literă,
Deschide aripi
Peste zâmbete zdrobite
Și iubiri aproape
Pierdute
Sau uitate
Printre rânduri.

Muzică.
Absoarbe
Fiecare secundă deschisă
Spre neputințe,
Fiecare pauză
Dintre inimi,
Fiecare regret
Sedimentat
Pe suflet.

Pentru că nu e viață,
Nici iubire
Care să alunece
Drept, fără diezuri,
Chei sol
Și multe note
Îngrămădite
De Dumnezeu
Pe emoții
Care să ne apropie
Atunci
Totul pare
Să despartă.

Și
Ce ne-am face
Dacă în loc de inimă
N-ar bate,
Măcar din când în când,
Muzica?

 

Copilandri


O pâine caldă
Ruptă la colț,
Că e numai bun de ronțăit
Pe bicicletă,
În drum spre bunica,
O poală plină
Cu mere încă verzi,
Dar furate cu nerăbdare
De la vecinul
Care se preface
Că nu vede,
Un șotron strâmb
Desenat cu o bucată roasă
De calambur,
Picioare desculț
Săltând coarda
În drumul mare,
Cu pistrui de praf
Pe degete,
Un râset prelung
Hrănit la Popa Prostu’
Pe pătura roz,
În fața casei,
Cu pedepse crude
Și priviri pe furiș
La părul lui
Perfect desenat cu gel,
Și la ochii lui
Negri,
Un tricou portocaliu,
Murdar și vinovat
De cireșe,
Un hamac tolănit,
Între perii din livadă,
Albastru și
Chinuit
De prea mult avânt,
O foame cruntă
Hrănită cu orez cu lapte
Și cu multă vanilie,
În pauza de ascunsa,
O rugăciune sinceră
Cu genunchii plecați
Pe pernă
Și o cruce mare
Desenată perfect
Pe tot culcușul,
În frică de întuneric
Și demonii de sub pat,
O bolboroseală amuzată,
Dar melodică,
De melodii cu Britney,
Fără sens în engleză,
Pentru că oricum nu știi
Cuvintele,
O seară de groază
La povești
Pe întuneric
Și-un somn neînceput
Până dimineață,
De teamă
Că umbrele de la geam
Se vor apropia
Deodată,
O bătaie cu apă
Pe uliță,
Un zâmbet sincer,
O îmbrățișare caldă,
Un bronz aprins
Cu dungi de tricou,
De la atâta alergat,
În soare,
O iubire fără sfârșit,
Care povesteșe
Despre joacă,
Despre suflet,
Despre cer,
Despre nebunie
Sinceră,
Despre “tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”.

Despre copilărie.

 

Și ce?


Și ce e viața
Dacă nu o mirare
Cu gust de măr
Necopt,
Presărat cu zahăr?
O tresărire
Scurtă
De râsete pline,
Puerile și vinovate
De prea mult suflet
Explodând
De bucurie?

Și ce e viața
Dacă nu o lacrimă
Ștearsă repede
Cu mâneca lungă,
De teamă
Că ne văd ceilalți
Cum trăim
Fără mască?

Și ce e viața
Dacă nu o iubire
Niciodată înțeleasă
Suficient,
Dar de care
Nu ne putem sătura
Vreodată?

O acadea dulce,
Un zâmbet de copil,
Un suflet de împărțit,
O mână întinsă,
Un cer plin de stele,
Un gest de bunătate
Neașteptat,
O rază de soare
Odihnind la fereastră
Privirea lui Dumnezeu,
Așteptând
Să intre.

O nemaipomenită
Minune.

 

Graba spre fericire


Se grăbesc să ajungă la metrou,
Aleargă spre birou,
Trimit mailuri
În disperare,
Cu fruntea lipită de monitoare
Și umerii apăsați
De poveri contemporane,
Se uită la ceas
Cu bucuria fiecărei secunde
Deja trecute,
Pășesc alert
Spre casă
Când soarele le coboară genele
Obosite
Spre asfalt.

Acasă, însă,
Își întind sufletele
Pe canapea
Grăbindu-se
Spre noapte,
Spre vis,
Unde timpul nu mai există
Iar problemele nu mai dor.

Așteaptă ziua de vineri
Cu înfrigurare.
Se grăbesc să se bucure
De fiecare oră trecută
Din săptămână,
Din muncă,
Din viață!

Cel mai trist e că
Oamenii se grăbesc
Să le treacă timpul
Spre o fericire
Niciodată prezentă,
Mereu în expectativă.

Cel mai trist e că
Oamenii se grăbesc
Să moară
Crezând că se grăbesc
Să trăiască.

 

În brațe

d216740dec98e7341bd7efe6476704b7
Hai să nu mai stăm
Pe tușă.
Să luăm iubirea
De mână
Și
Să alergăm
În mijlocul vieții.
Să ne orbească
Întâmplarea
Necunoașterii,
Să închidem ochii,
Forțat
Dar, apoi,
Să-i deschidem
Din nou.
Să îndrăznim
Să privim
Dincolo de ceea ce
Este deja
În urmă.

Hai să ne luăm
Inima
În brațe:
Tu pe a mea,
Eu pe a ta.
Cu mintea am simțit destul.
Și să pășim
Pe drum
Împreună:
În hopuri,
În cădere,
În zbor.

Iar,
Când or obosi
Inimile
De bătut,
Să adormim
Cu mâinile pe pământ,
Știind
Că n-am tocit
Marginea vieții,
De teamă,
Ci
Am alergat
Mereu
Spre mijloc,
Neuitând
Să ne ținem
Sufletele
În brațe.

 

Sunt(em)

large
Sunt o ață subțire.
Așa m-am născut.
Să nu pot
Vreodată
Să-mi iau toată
Viața
În brațe
Fără să mă prăbușesc
De la greutate.

Sunt un punct
De pământ.
Așa m-am născut.
Să nu cresc
Decât
Unită
Cu un punct
Mai mare.
Numai că punctul
Aleargă
Când mă apropii.
Îl privesc
Prea direct
În ochii deschiși.

Sunt un strop
De ploaie.
Așa m-am născut.
Să nu curg
Vreodată
Pe mai mulți obraji.
Numai că obrazul
Pe care am ales
Să trăiesc
Mă șterge
Din când în când
Cu mâneca,
De teamă să nu creadă
Lumea
Că plânge.

Sunt un grăunte
De suflet.
Așa m-am născut:
Să nu cresc
Decât
Într-un suflet
Mai mare.
Numai de m-ar primi
Alesul
La marginea ușii
În strângere de mână
Și sărut.
Pentru
Totdeauna.

Sunt un cântec
Scurt.
Așa m-am născut.
Să mă scriu
Până nu mai sunt
Cuvinte.
Sunt puține
De unde vin.
Le-am strâns pe toate
În tine.
Și n-aș vrea
Să mor
Pe buzele tale,
Înainte de a trăi
Cu tine
O poveste.