Tag Archives: vino

Lut

223
Sunt
Un pumn de pământ.
M-am lustruit
Încet
În piele
Și oase.
Ca să nu mă disprețuiești,
Privindu-mă,
În lut.
Mi-am crescut
Ochi –
Nici verzi,
Nici căprui.
Nimănui
Nu-i plac oamenii
Care nu știu
Să vadă.
Și apoi am învățat
Să privesc
Altfel,
Cu lumină,
Ca să nu pleci
Înainte să te mire
Ochii mei.
Mi-am modelat
Mâini
Din lut.
Le-am programat
Să îmbrățișeze.
Să nu-și strângă
Pumnii niciodată.
Și apoi te-am luat
În brațe,
Ca să simți
Acolo unde ochii
Nu mai știu să vadă.
Mi-am desenat buze,
Nici prea roșii,
Nici prea pline.
Le-am învățat
Să nu spună
Prea mult.
Dar nu m-au ascultat.
Pentru că buzele,
După ce sărută,
Iubiri,
Nu mai știu să tacă.
Mi-am crescut
Jumătate
De inimă.
Cealaltă
Mi-ai lipit-o tu
Când eram ocupată
Să te găsesc.

Am o inimă
Întreagă.
Dar nu voi ști
Niciodată
S-o țin
Numai pentru mine.
Vino!
Am de împărțit
O lume
Cu tine.

Niciodată
Perfectă,
Dar
Cu zâmbet
Plin,
Chiar și când
Buzunarele
Sunt goale.

 

Du-te vino

beauty
Dacă pleci,
Îți strâng bagajul,
În avans:
Drumurile pe care am mers împreună,
Farfuria din care am mâncat cu aceeași lingură,
Îmbrățișarea pe care am uitat-o în camera de zi,
Telefonul de noapte bună
Și sărutul pe frunte de bună dimineața.
Cântăresc mult împreună,
Cam cât un suflet întreg
De copil. Continue reading

 


Îți spun de veșnicie,
Mă sperii cu „un pic”…
Și dintre slove
Îmi răsari „peltic”
Când te-aș cânta să-mi fii…
Aș vrea să pleci
Aș vrea să mai rămâi!

Îți înmânez întregul
Tu-mi tai din jumătăți…
Și dintre rânduri
Îmi iubești doar „părți”
Când te-aș cobi să-mi dai…
Aș vrea să fugi
Aș vrea și să mai stai!

Îți strâng din dor cuprinsul
Tu-mi vinzi din stăruință…
Și dintre strofe vechi
Îmi scuturi din credință
Când te-aș iubi să știi…
Aș vrea să treci
Aș vrea să mai revii!