Tag Archives: vreme

Iarnă… multă iarnă

Știi bucuria aia din lucruri mărunte!?… aia clișeic, redundant și optimist amintită de cei care știu că motivația de a fi fericit pleacă de la sine și crește când o împarți. O știi, sigur! Am trăit-o azi simplu și curajos, odată cu începutul iernii căutate de Crăciun dar regăsite puțin mai târziu, într-un moment de slăbiciune a norilor care nu mai puteau căra o asemenea povară în spate…

Ninge fără răgaz de o noapte și o zi! Ninge cum ne cântă nenea Tudor „în 3 dimensiuni”, cu forme multe, mărunt, cu zăpadă pufoasă lipicioasă numai bună de cizelat în oameni de zăpadă. Ninge cu miros de iarnă adorat, curat, simțit prin cele 2 nivele de fular rotite în jurul gâtului, ca să putem și respira.

– Nu, nu-mi place iarna, zise… – Nu, pentru că din 2 în 2 pași calc în câte o baltă și sunt nevoită să-mi pun ghetuțele la uscat după fiecare ieșire. Și totuși… n-a ratat bulgăreala din drumul spre magazin! A savurat-o din plin, cu râsete cu specific de iarnă și căciula plină de zăpadă, cu degetele degerate de frig și pașii împiedicați în cărările pe care oricum nu le mai vedeam pentru că ochii trebuia să stea „musai” închiși ca să nu plângă de la vânt. Unul aprig, „nenorocitul”! Continue reading

 

Timpul ceasului

Trece prea greu când aștepți cu nerăbdare îmbrățișarea de la ora 7 și îngrozitor de repede când vrei să o prelungești puțin, mai mult, o veșnicie… Trece pe lângă noi cu săptămânile și anii și își lasă rădăcini adânci în amintire. Își pune cu iscusință amprenta și într-o simplă secundă, ultima, care cuprinde în sine urme pentru o viață întreagă – ale zâmbetului, mirosului, căldurii cuiva care poate nu mai este. Nu e niciodată egal, niciodată același, niciodată suficient unei singure persoane. Continue reading