Tag Archives: zbor

Aripi


Sufletele au,
Dintotdeauna,
Aripi.
De când s-au cuprins
În trupuri
Și s-au născut
Pe lume
Din câte două coincidențe
De suflete
Și multă iubire,
Aripile
S-au strâns.
Nu mai încăpeau
Sub masca de piele
Și efemer.

De atunci,
De la începuturi,
Oamenii își caută,
La nesfârșit,
Aripile,
Neștiind că le-au avut
Odată.

Sunt urma de cer
Pe care n-o putem dobândi
Până nu ne despărțim
De pământ.
Sunt absența
Pe care n-o înțelegem,
Dar pe care încercăm,
La nesfârșit,
Să o umplem,
Idealul trasat
De fiecare bucurie,
Speranța crescută
Din fiecare iubire
Care ne împlinește
Visul de a ne fi născut,
Nu numai din pământ,
Ci din lumină
Și zbor.

Când am deschis ochii
Pentru prima dată,
Dumnezeu
Ne-a confiscat aripile
Ca să avem încă un motiv
Să ne întoarcem
Acasă.

 

Zbor

tumblr_mbynsydqgK1rgjqsso1_500_large
Să nu tai
Niciodată
Aripile abia deschise
Pentru zbor.

Ochii ridicați
Spre cer
Nu-și pot lua avânt
Decât prin zâmbetul
Celui care îi privesc,
Iar
Un zâmbet
Absent
E suficient
Pentru a îndoi
Aripile
Aprinse
De frumusețea
Zborului.

 

Filosofia rotundului

post-anotherearth2
N-am înțeles
Niciodată
De ce lumea
Nu e rotundă,
Când privești –
Ca retina,
Ca ochiul curbat pe sub pleoapă,
Ca pământul.
Privim în linii drepte:
Perpective pătrate.
Ne blochează unghiul
Idealul:
O viață rotundă,
În care să nu te înghesuie
Colțurile
Când trăiești. Continue reading

 

Irina

images
Copiii,
Înainte să se nască,
Știu să zboare.
Le place să privească
Oameni
De sus de tot,
Numărând zilele
Până-și vor primi
Trupurile în care să crească
Suflete,
Pe cadranul timpului,
Până la
Desăvârșire. Continue reading

 

Pas

1. Din pas în pas, din rimă-n rimă,
Cobor spre tine și te pierd,
Îți las din suflet și… te iert
„De” mine-n brațe, fără stimă… Continue reading