Din categoria: „Azi nu te cert, că e ziua ta…”

Cu gândul la voi, mi-am luat prăjiturile în spate și tocurile în picioare. Mi-am târâit oboseala până la etajul 3 (cu liftul, nu vă speriați) și v-am așteptat cu răbdare în bucătărie la orele 2, 30 trecute fix. Cu timiditatea zâmbetelor jenate de adevărul noilor 24 de ani, v-am ademenit cu ciocolata mamei, cu miros de acasă și gust concentrat de nucă proaspătă.

Profitoare din fire, mi-am “povestit” ziua de naștere în mailuri ca scuze pentru greșeli (o dată pe an este voie); rezultatul a fost mai mult decât cel așteptat: torturi virtuale în culori aprinse, baloane, la mulți ani-uri care nu încap pe pagină, flori și cuvinte simple cu efect…complex. Mi-am dat seama cât de bine e să fiu aproape de voi…

Mi-am plimbat rămășițele de prăjituri și sucul neatins din nou pe tocuri pana acasa. Iar voi (cele care vă știți) mi-ați făcut-o…iar: urmărire amuzată, intrare neautorizată în bloc, bătaie zgomotoasă în ușă și hlizire de copii mici în tocul ușii. Acum știu de ce vă iubesc.

Mi-am înmuiat sufletul în emoții în cântece de chitară, în subtile aluzii la „gândacul de pe deget”. Și mi-am clătit ochii răscolind cadouri făcute cu dragoste… pentru că așa zic eu că au fost. Și dacă eu zic, nu există dubii:P. Nu ați uitat să fiți originali nici de data asta. În stilul vostru copilăresc, mi-ați desenat, mi-ați scris, ați fost acolo pentru mine. Și pentru asta îmbrățișările mele vor fi multe și gratuite, cu sau fără voia voastră:D.

În zumzet de oameni mari adunați laolaltă pentru un scop „nobil” ne-am vorbit despre multe și despre nimic, într-un stil cunoscut și iubit poate numai de noi.

Plimbându-mi privirea discret peste fețele voastre adormite dar vesele, v-am regăsit lângă mine și în lumina dimineții confuze: călduroși și frumoși, prieteni.. AI MEI.

0

0