Oameni… un subiect niciodată epuizat, doar epuizant; pentru că în oameni e sădită schimbarea, liberul arbitru, puterea de a face ceva sau abandonul puterii în favoarea delăsării, a compromisului, a obișnuinței liniștite, comune, cunoscute. Diferența ne epuizează și ne provoacă, ne aduce împreună sau ne îndepărtează, ne…schimbă.
Nu, nu fac lobby, doar îmi exprim admirația față de un film genial ca idee: simplitatea și inocența unui copil care vrea să schimbe o lume… lumea dominată de concurența pentru ceva, un ceva uneori necunoscut, aflat acolo doar ca motiv de luptă inutilă între oameni care își etalează forțele în dominare, în ierarhie, involuând în suflet și evoluând în rang.
Trevor, în naivitatea lui inocentă, cu puterea unui visător care crede că binele din oameni poate fi descoperit și provocat, înmulțit, dat mai departe, se sacrifică pentru o idee. Schema e simplă: faci bine unui număr de trei persoane, un bine pe care ei nu și-l pot face singuri, de multe ori pentru că nici nu știu ce le trebuie sau unde vor ajunge încercând. Venit din exterior, binele e primit cu căldură, recunoscător, uimitor prin apariția neașteptată, tulburător. Condiția e simplă: pay it forward… Dă mai departe unui număr de încă trei persoane ceea ce tu ai sau poți face posibil iar alții nu au sau nu știu că au. Din rețeaua binelui condiție-efect, a încrederii că „leapșa” va fi dată mai departe, lumea se schimbă, om cu om, suflet cu suflet, iubire cu iubire.
Oamenii se redescoperă umani. În încercarea de a face bine, din orgoliul promisiunii sau dintr-un motiv deloc egoist, oamenii se ajută între ei, ajutându-se implicit și pe ei înșiși. Când binele salvării unei vieți copleșește starea dependentă și înjosită a propriei persoane, frumosul și noutatea iubirii înflorește: pentru sine și pentru ceilalți, pentru binele care se poate construi împreună.
Jertfa în numele unei idei… Cât curaj! Să schimbi lumea printr-un gest eroic, prostesc, copilăresc și totuși atât de matur. Viața unui om se pierde iar a celor care observă se câștigă. Lumânările aduse în amintirea celui care a fost sunt în sine simbol al speranței binelui deja răspândit ca idee în atât de multe locuri… Teoria își cere practica de Crăciun: iertare, comuniune, credință, ajutor, iubire, BINE. Să-l dăm mai departe!
lanţul e format din zale… iar oamenii din verbe…
Imi permit sa te corectez: lantul e format din zale, iar oamenii din fapte.
🙂 frumos!
ma bucur k l-ai revazut
te iubesc – pay it forward :))
L-am revazut…de 3 ori. Si eu. I’ll pay it forward but it takes time:P
Ideea in sine ar aduce un echilibru in acest haos, ar inchega relatiile interumane. Doar ca trebuie sa alegem bine oamenii pe care vrem sa-i ajutam.
As indrazni sa intuiesc de ce ai scris ca “it takes time to pay forward”. Cred ca in ziua de azi e mai greu sa gasesti persoane care sa merite increderea de a duce mai departe gestul. Daca ma insel, greseala mea. 😛
Nu te inseli si nici nu gresesti. E greu sa acorzi incredere… Ar trebui sa fim copii sau sa tindem spre ei ca sa putem ajuta fara rezerve, sa credem fara umbre si sa iubim pur si simplu:)
Tine minte, oricand putem ajuta fara rezerve, atat cat putem. Un simplu gest care pe tine nu te costa nimic (ok, doar putina energie, care e regenerabila 🙂 ), pentru altul poate insemna enorm de mult. Printr-un simplu gest putem reda speranta unor oameni “”morti” din acest punct de vedere. O zi frumoasa sa ai!
Multumesc:) Am concert la 6, 30. Sigur o sa fie frumoasa:D O seara placuta!