Am nevoie de un tren… Să fie doar al meu… Să-i testez toate locurile și toate prizele… la viață. Să învăț să-l conduc iar șinele să mă poarte spre acasa sufletului.
Să cobor în fiecare stație, doar puțin, cât să îi împachetez frumosul și să-l port cu mine…
Să nu obosesc niciodată, pentru că oricum nu-mi plac perdelele din tren pe care adorm atât de greu. Și așa nu am nevoie de somn ca să visez…
Continue reading
