Am un moment… Nu vreau să-l spun, așa că o să-l „tac”. Poate va pleca și singur și va înțelege că nu mai e loc în mine, nici de trecut, nici de locuit.
E al meu. Îl cunosc după miros și după voce. Dar… nu vreau să-l adopt. Poate singur, pe marginea drumului meu, va lua primul autoboz spre mai departe…
Se lipește de mine, lingușitor, își lustruiește aparența când nu mă uit și îmi zâmbește, cu mâna întinsă, cerșetor. Mă cheamă și îmi promite o lume în șoapta prin păr.
Îmi adun toate forțele să-i scap, să mă fur momentului pe care îl acuz al meu, să-l uit, pentru că doare. Și-mi amintesc ce-mi spuneam odată: de multe ori e greu până să fie ușor…
Yann Tiersen – Les jours tristes
sper să-l păcălești!:)….îmi place cum spui că îl taci!:)…dar n-o să-l poți îndepărta curând….chiar e greu până să fie ușor!:)
Daca e moment, prin definitie ar trebui sa treaca in curand… Sper doar sa nu fie o insiruire de momente:) Si sper sa fie usor in curand…
moment să fie…clipită să fie… o să fie mai ușor!:)
Asa e… Si usorul o sa fie mult mai apreciat atunci cand trece greul…:)
ah, amelie!!!!!…ce-mi place!:)
Yann:) Un geniu… Si mie imi place! Mult:)
și mie îmi place!…m-ai nimerit:)
Ma bucur:)
{Am un moment… Nu vreau să-l spun, așa că o să-l „tac”} Frumos spus 😀
Multumesc mult:)
Plina de momente si trairi… asa esti tu! Fii bine! 🙂
Sigur voi fi:)… Doar ca poate trebuie sa fie greu pana e usor…