O seară minunată… Aerul se încinge la etajul 18, chiar dacă fereastra nu arată fidel peisajul Bucureștiului de sus… E ceață. Înăuntru furculițele se mișcă neputincios și stângaci pe albul farfuriei: „căpcăunul cu mustăți” din mijlocul amestecului de paste cu fructe de mare e ținta tuturor râsetelor pentru 5 minute chinuitoare iar veselia continuă în engleză, română și franceză, aleatoriu, pentru că nu mai știm cine cu cine vorbește, cine înțelege și cine nu…

Semănăm. Râdem într-un gând și ne savurăm ceaiul cu fructe sau mentă, berea la pahar sau cocktailul cu fructe, uitând de griji și de atenția neobișnuită a chelnerilor cu costum la dungă, care se plimbă fără țintă în jurul mesei. Ea ne povestește despre Tunisia cu un accent englez-franțuzesc adorabil și cu gesturi largi iar noi dăm din cap chiar și când nu înțelegem, pentru că „așa se face”, pentru ca apoi să râdem că nu știm despre ce se vorbește…

Prăjitură. „Și asta cum se mănâncă?” Ne adunăm toate forțele în maniere de artiste necunoscute și ne împărțim bucățelele cu cuțitul, încet dar strident, pentru că încă râdem. E înghesuială în fața farfuriei cu ciocolată intensă și cremă albă, înconjurate de o crustă dulce galbenă, care nu știm ce este, dar e bună… când se poate tăia…

Și mâine sunt Dragobetele. „Dragi” ne suntem deja! Cu tradiția la braț, să ne vindecăm de umbre și să ne lăsăm purtați de o idee frumoasă, a unei iubiri simple, în care el și ea poartă obiceiul străvechi mai departe, în ritualul strângerii florilor împreună sau a sărutului pe obraz, pentru că așa se face pentru a le fi bine tot anul.

Și dacă primăvara întârzie un pic, să ne dezghețăm iarna la munte. Bagajele nu sunt începute dar dorul e treaz. Chef cu chef, să împletim o veselie continuă, pentru trei zile, cum spune povestea.. Să ne luăm sacul la plimbare pe dealuri și săniuța de plastic la subsoară și să ne alunecăm bucuria pe gheață.

De ziua iubirii să învățăm să ne iubim poteca vieții în fiecare pas și să împărțim din bucurie în orice clipă… Pentru că darul crește când îl împarți!

Bagajele mă cheamă în ritmuri de muzică veche în tremur de voce feminină pentru 3 zile de zăpadă. Dragobetele să vă aducă sufletul „într-un ceas bun”!

Edith Piaf – Non, je ne regrette rien

0

0