Dimineață. Pleoape obosite deschise forțat, cu apă… caldă, pentru că cea rece „doare”. Târâit de pași pe parchet, scârțâit incomod de ușă veche, zgomot de cheie în broască, aer. Rece, pentru că e dimineață. 200 de metri târâind oboseala pe trotuarul din fața blocului, pas alergător la întoarcere, pentru că telefonul se odihnește liniștit pe birou, în cameră, sfidător, ca de obicei.
Cor. Ochii se concentrează inutil pe note, gândurile pe somn. Și totuși vibrează cald ceva în mine. Ceva între sunet și rugă, ceva care mângâie în indiferență, înalță în mediocritate, se simte și schimbă… Zâmbete, mâini uitate pe partiturile întotdeauna reci, foșnet de mape și foi, oameni și îmbrățișări. Ca acasă…
Amiază… Ingrediente. Prea multe și ieftine. Înghesuială în bucătăria nouă. 13 oameni și un suflet de copil; blond cu ochi albaștri și cu zâmbetul larg în cântecelele numai de ea știute. Ciorbă de perișoare, pizza și clătite cu finetti, banane și dulceață. Pofte împlinite cu vârf și îndesat. Cafea cu lapte. Maestrul bucătar așteaptă verdictul. Succes și sorbit din cănițe frumos desenate cu zilele săptămânii. Veselie și Remi Gaillard în reluare și repeat. Hohote și lacrimi.
Chitară și rusă, încâlcită pe acorduri și amintire. Rule the world cântat în octave, simetric și cald. Oameni cu zâmbetul blocat pe buze, pentru că se fotografiază și pentru că seriozitatea a rămas acasă de dimineață.
Picioare obosite întinse dezordonat pe scaune, în mașină și metrouri. Acasă. 15 minute de pauză. Degete concentrate pe taste, rapid, pentru că Arenele Romane vuiesc a concerte. Laptopul în spinare și cheful în avânt și plec. Ne găsim mâine, cu ceaiul negru în vene, când cântecele îmi vor vorbi din nou despre mine, în amintire. Până atunci, noapte bună!
PS: În seara asta ascult live:
http://www.youtube.com/watch?v=OB1QhQEYpm8
faina colaborarea dintre muzica si text:)
🙂
temporizezi azi, respiri spre seara in pasii lini lasati sa mearga prin parc aerul curatel. si muzica ajunge s-o simti vibrand in fiecare pas, fara a o mai exprima. atinge aceasta stare, pastreaz-o si bucura-te de ea! incepe prin a o cauta, evident daca optiunea asta face parte din conceptia proprie de abordare, caci tu si doar tu decizi pentru tine, don’t forget that!
cu bine si de azi inspre mai incolo! 🙂
🙂 Da.. respir cateodata muzica direct, fara sa o ascult. E frumos asa. Dar sunt si zile in care sufletul cere sa primeasca din exterior, grabit si mult. O fi flamand de material, ce sa zic?:) O zi frumoasa de tot!
Foarte frumos, felicitari 🙂
Multumesc
Spor la gatit si Pofta buna:)
ai talent de povestitor! mulr succes pe mai departe!
Multumesc si… multumesc!:D
BUn bun 😀 Citesc cu mare placere povestioarele tale ;))
Ma bucur mult:)
Citesc cu mare drag articolele tale:X
🙂 Te mai astept. Multumesc!
ce bine arata poza..:X:X:X mie foame!
Muzica este pentru noi un drog de care suntem dependenti,un drog care ne poate face mai buni,mai linistiti..;)
Daca e in folosul nostru nu se poate chema drog:) E pasiune!
Foarte tare!!Bravo!
Pingback: Concurs: O călătorie fascinantă « Însemnări asumate
Fata cu suflet sensibil da-mi voie sa te invit la un concurs despre calatorii.
Uite aici si amanuntele
http://cublandete.wordpress.com/2012/05/04/concurs-o-calatorie-fascinanta/
Succes!
Multumeeesc mult:)