Nu te grăbi!
Din zâmbete încă mai răsar oameni,
Știai?
Uite cum din bucurii cresc inimi,
Ca florile din lumină,
A primăverii.
Nu te grăbi!
Din mângâieri încă se desenează mâini,
Știai?
Uite cum din dor se nasc ochi,
Ca norii din ploaie,
A vieții…
Nu te grăbi!
Din timp încă mai cresc suflete,
Știai?
Uite cum din șoapte se nasc buze,
Ca soarele din curcubeu,
Al vremii…
Nu te grăbi!
Din iubire încă mai sar vieți,
Știai?
Uite cum din tine mă nasc eu,
Ca soarele din umbră,
A visului…
Extraordinara poezie! Gabi, felicitari!
>:D<
Multumesc mult:”> >:D<
Optimistă şi plină de speranţă Mi-a plăcut mult şi cred că mie mi se potriveşte “Din zâmbete încă mai răsar oameni”. În schimb cel mai mult mi-a plăcut “Uite cum din tine mă nasc eu,/Ca soarele din umbră”. Foarte frumos spus, foarte plastic. Mulţumesc de post
😀 Ma bucur mult ca iti place!
creatoareo! muza mijlocului de week te-a ajutat, poate si tacerea de ieri a adunat toate ideile in cuvinte exprimabile! 🙂
😀 Multumesc… tacerea ajuta, da:P
Aici mi se face mereu dor de frumos. 🙂
🙂 Intotdeauna trebuie sa iti fie dor de frumos. Ca ai mai mult curaj sa il cauti:D
Ce poezie frumoasa;;) Bravo!!
Multumesc mult:)
Cu multa placere:*
Foarte frumoasa poezia si melodia aleasa de asemenea.esti o fiinta sensibila..felicitari:)
Multumesc…
Atat melodia cat si versurile sunt minunate!!:X
🙂
Niste versuri superbe asa cum e si melodia:X
Ma bucur ca iti plac!