La mulți ani, copii! Să împărțiți jucăriile și bucuriile astăzi:)
Din arhivă, ceva ce încă mi se potrivește azi:
1. Să fiu copil mi-e dor-
Unul cât o ghindă.
Ca-n joc să-nviu, să mor
Şi râsul să mă prindă…
2. Mi-e dor să zbor în vis,
Să fug de zmei şi mume,
Să râd şi să plâng stins,
Să fiu copil în lume…
3. Mi-e dor de viaţa-mi joc,
Să culeg flori o mie,
Să prind pentru noroc
Pufi mari de păpădie…
4. Mi-e dor să mai surâd
Cu ochii-nfipţi în soare,
Să nu mai văd… să râd
Şi să m-arunc în mare…
5. Mi-e dor să plâng cu foc
Iubita-mi jucărie,
Să-i pun capul la loc,
Să sar de bucurie…
6. Mi-e dor s-ating pământul
Cu degetul uşor,
Să mă împingă vântul
Iar eu să cred că zbor…
7. Mi-e dor să nu-nţeleg
Vorbe de oameni mari,
Să mă oftic, să plec,
Să-i cred bătrâni şi tari…
8. Mi-e dor să mă-nfior
Când fur un măr de vară…
Că… sigur o să mor…
Şi iadu-o să mă ceară…
9. Să fiu copil mi-e dor
Mai mult ca niciodată…
Să cânt, să uit, să zbor
În lumea-mi colorată…
Vai…ce frumos!!!!!!!Cât adevăr!!!M-am regăsit în fiece vers…superb!
Multumesc:) Sa fim copii atunci!
frumos expus… si melodia e deosebita….
Multumesc:) E o poezie mai veche… dar chiar se potrivea nostalgiei mele de azi… Cat despre melodie, da… si mie imi place!
Este prima data cand aud melodia asta, este super! imi place ce ai scris si imaginea cu cartea este superba!!
😀 Multumesc…
ce dor îmi e:(…de ce-am crescut?:(
Da n-am crescut, ti se pare:P
așa mă mint șu eu uneori:)
Nu e minciuna. Vorbesc serios! Pe cuvant:D
pe tine nu știu de ce…chiar te cred!:)
Pai vezi? Eu nu te-as minti:D
așa zic și eu! n-ai avea motiv!:)
😀 Stiam eu c-o sa ma crezi!!
pe tine, întotdeauna!
Pingback: 1 iunie devean | absolut obişnuit
Frumoasă, sensibilă şi foarte pe gustul meu poezie. Chiar dacă este o postare mai veche, eu nu am citit-o, pentru mine este nouă şi oricum este foarte potrivită. Şi eu am o stare uşor nostalgică astăzi. Mi-aş dori să fiu din nou copil pentru unele părţi frumoase ale copilăriei în general. Iubesc copilăria, iubesc inocenţa ei şi râsetele din tot sufletul. Mă simt uneori la fel de copil ca şi atunci.
Asta e important: cum te simti! Inseamna ca esti, inca… Si sper sa si ramai. Nostalgia e justificata:)
Pingback: Cine este VUK? « bibliodevafiliala3
Deci tu eşti dintre aceeia care cred că nu este o pălărie, ci un şarpe boua care a înghiţit un elefant.
Eu:P
Prea bine atunci! God save the Queen!!!
Copilarie..de ce ai plecat? de ce nu te mai intorci..?
Nu pleaca… Doar se ascunde:)