Ne plimbăm paralel,
Pe linia asfințitului,
Tu pe a ta, eu pe a mea…
Iar eu
Îmi chinui tăcerea:
Să-ți plimbe pașii prin începuturi
Până ajungi să vorbești
Pe limba mea, pe linia noastră…
Ne zâmbim deferent,
Pe urme de tăcere,
Tu pe a ta, eu pe a mea…
Iar tu
Îmi stingi privirea:
Să-și piardă din dor prin absență,
Până uită scântei în distanță
Pe drumul meu, pe visul nostru…
Ne plângem similar,
Pe nuanțe personale,
Tu pe a ta, eu pe a mea…
Iar eu
Îți descânt rănile:
Să-și vindece golul din crezuri
Până renasc din iubire,
Pe suflul meu, pe firul nostru…
ar fi interesantă şi o abordare din celălalt punct de (re)vedere. 🙂
Ar fi?:)
Fără comentarii, îmi place mult 🙂
Multumesc mult:)
Ce frumos sa ne plimbam impreuna..tu pe drumul tau eu pe al meu…
Ideea e sa “ne plimbam impreuna” pana la urma…:P
Frumos si (uneori) profund adevarat chiar daca invizibil la prima vedere. Eu cu tacerilemele, tu cu ale tale…
Multumesc,da… Taceri cu multe in comun, minus cuvinte:)
Foarte frumoase versurile si melodia de asemenea.
Ma bucur ca iti plac.
reusita poezie, mi-a placut, bravo!
Multumesc mult. Ma bucur ca iti place.
Frumos!