Am primit o carte într-o zi, una cu titlu mare și pagini mici, esență de gândire orientată conceptual în direcția trăirii interioare și a emoțiilor, a vieții inepuizabile, nelimitate, a sufletului.

Citind, m-am regăsit întrebându-mă și răspunzându-mi, punându-mi la colț convingerile sau întărindu-le. Deși concentrată pe ideea „adevărului personal”, a neputinței de a confunda două adevăruri și două concepții între ele, „Arta de a iubi” este un manual generic, sintetizat în idei de „folos” unei vieți lăuntrice echilibrate și, astfel, paradoxal, o cale personală, dar voit comună.

Soluția autorului nu este, totuși, soluția mea, dacă merg pe linia adevărului și convingerilor mele, ușor divagate de la idealismul „toltec”. Pentru mine, calea nu este exclusiv personală, întrucât nu putem exista decât prin comparație. Iubirea trebuie să-și găsească „o victimă” în afara mea, pentru ca eu să cresc „în interiorul” meu. Ori don Miguel Ruiz pune accent pe exclusivitatea soluției interioare, pe vindecarea din interior spre exterior și niciodată invers, pe jumătatea mea, aproape în afara celeilalte jumătăți. Adevărul meu, însă, cuprinde comuniune, vindecare „împreună”, melanj până la confundare.

Într-adevăr, nu putem fi atât de egoiști încât să impunem schimbarea, dar putem fi întotdeauna un exemplu. Vindecându-mi jumătatea mea, îți dau posibilitatea să mă vezi crescând și să alegi. Schimbarea e personală, dar niciodată singulară.

„Arta de a iubi” este, în primul rând, o întrebare. Răspunsul îți aparține.

Fragmente:

• Toltecul este un artist al Iubirii, un artist al Spiritului, care creează în fiecare moment al vieții sale, în fiecare secundă, cea mai frumoasă dintre arte, arta de a Visa.
• Viața nu este altceva decât un vis, iar dacă noi înșine devenim artiști care își creează viața din Iubire, visul nostru poate deveni o capodoperă.
• Orice faci pentru altcineva, pentru mine faci.
• Noi creăm în mintea noastră o întreagă populație, inclusiv diferite personalități ale noastre, după care ne folosim de o imagine sau alta, în funcție de circumstanțele în care ne aflăm.
• Controlul unei relații de cuplu sau de prietenie ține de acțiune, nu de cunoaștere sau teoretizare.
• Instinctul de a iubi este atât de puternic încât toată lumea va fi dispusă să plătească un preț ridicat numai pentru a intra în relații cu alte persoane.
• Oamenii trăiesc cu teama continuă de a nu fi răniți, iar acest lucru creează o dramă uriașă, pe care o regăsim oriunde ne-am afla.
• Oamenii au ajuns să mintă atât de perfect încât se mint chiar și pe ei înșiși, ba chiar ajung să creadă în propriile lor minciuni.
• Sistemul negării ne face să pretindem că toată lumea crede ceea ce dorim noi ca ei să creadă despre noi înșine. Noi ridicăm aceste bariere pentru protecție, pentru a ne feri de ceilalți oameni, dar aceleași bariere ne restricționează propria noastră libertate, ne împiedică să mai ieșim în exterior.
• Ne-am obișnuit să ne visăm iadul în propria noastră viață.
• Ceea ce noi numim educație nu este altceva decât o îmblânzire a ființei umane.
• Femeia are o imagine exterioară pe care încearcă să o proiecteze asupra celor din jur, dar o cu totul altă imagine atunci când rămâne singură.
• Căutăm în permanență recunoașterea din partea altor persoane.
• Prin însăși natura lor, oamenii sunt niște ființe foarte sensibile. Ei au o viață emoțională extrem de intensă, deoarece percep totul prin intermediul corpului lor emoțional.
• Pentru copii iubirea nu este doar un concept abstract. Ei trăiesc direct iubirea. Acesta este felul lor de a fi.
• Energia emoțională a familiei în care cresc îi învață pe copii să perceapă lumea la fel.
• Iadul era aici înainte de nașterea noastră.
• Cu fiecare rană nouă, veți învăța să vă apărați.
• Întrucât nu puteți ieși din sfera propriilor dumneavoastră percepții, tot ce se petrece în jurul dumneavoastră pare să fie din cauza dumneavoastră. Ajungeți să credeți că tata cu mama se ceartă din cauza dumneavoastră, chiar dacă cearta lor nu are nimic de-a face cu dumneavoastră.
• Sfiala nu e altceva decât teama de a vorbi, de a te exprima pe tine însuți.
• Teama noastră crește cu fiecare nouă experiență a injustiției.
• Toți oamenii din jur se străduiesc să le capteze atenția celor din jur. În acest fel, ei își creează canale de comunicare. Visul se transferă astfel de la unul la altul, la fel și puterea, dar și otrava emoțională.
• De multe ori ne atingem singuri aceste răni numai pentru a ne pedepsi.
• Sistemul de Convingeri v-a fost inoculat ca un fel de program de către Visul exterior. Toltecii numesc acest program Parazitul.
• Uneori, copilul mic care continuă să existe în interiorul fiecăruia dintre noi iese la lumină; el este eul nostru real, care a rămas la vârsta de doi sau trei ani. Trăim atunci clipa prezentă și ne distrăm, dar ceva din interiorul nostru ne trage înapoi; cineva dinlăuntrul ființei noastre nu se simte vrednic să fie fericit. O voce interioară ne spune că această stare de fericire este prea frumoasă ca să fie adevărată, că nu este bine să fii prea fericit.
• Nevoia de a avea dreptate este rezultatul dorinței noastre de a proteja imaginea pe care dorim să o proiectăm în exterior.
• De ce nu merge relația cu noi înșine? Pentru că suntem răniți și purtăm în noi toată acea otravă emoțională, căreia nu-i putem face față.
• Imaginea perfecțiunii este responsabilă de marile auto-abuzuri la care ne supunem atât de des.
• Dacă aveți o relație abuzivă, acest lucru se datorează faptului că acceptați abuzul, că sunteți convins că îl meritați.
• Relațiile dintre îndrăgostiți sunt la fel ca și cele dintre un dependent de droguri și un vânzător de droguri.
• Cu cât nevoia de iubire este mai mică, cu atât mai bine poți controla relația cu celălalt.
• Noi căutăm iubire, ne deschidem inimile și devenim astfel vulnerabili.
• Fericirea nu vine niciodată din afara noastră.
• Dacă veți proceda la fel, luându-vă fericirea și punând-o în mâinile unei alte persoane, mai devreme sau mai târziu ea se va sparge.
• De vreme ce fericirea se naște în interior și este rezultatul iubirii dumneavoastră, sunteți unicul responsabil pentru ea. Nu aveți dreptul să faceți niciodată responsabil pe altcineva pentru ea.
• Adevărul nostru personal nu este și adevărul altor persoane.
• Visele au tendința de a se dizolva, ceea ce explică de ce uităm așa de ușor.
• Noi visăm în funcție de convingerile pe care le avem și ne modificăm visul în funcție de felul în care judecăm sau în care suntem victimizați.
• Orice relație este alcătuită din doi visători care au vise diferite. Fiecare visător își visează visul în felul său propriu. De aceea, este important să acceptăm diferențele care există între doi visători, să ne respectăm reciproc visele.
• Iubirea nu rănește pe nimeni.
• Iubirea este bazată pe respectul reciproc. Teama nu respectă pe nimeni, nici măcar pe sine.
• Mânia nu este altceva decât o mască a fricii.
• Iubirea este necondiționată. Teama impune o mie de condiții.
• Pe calea iubirii nu există dacă; iubirea nu pune condiții. Cine iubește o face necondiționat, fără justificări.
• Noi nu avem dreptul să shimbăm pe nimeni, la fel cum nimeni nu are dreptul să încerce să ne schimbe pe noi.
• Prefer să te mint, căci mă tem de judecata ta.
• Într-o relație, nimeni nu este responsabil decât de propria sa jumătate, nu și pentru cealaltă.
• Lipsa respectului ne face să ne comportăm ca și cum celălalt nu ar fi suficient de bun sau de deștept ca să-și dea seama singur ce este bine și ce este rău pentru el.
• Cine merge pe calea iubirii dăruiește mai mult decât primește.
• Nu sunt egoist, dar nu-mi place să am tot timpul alături o victimă.
• Generozitatea, libertatea și iubirea sunt capabile să creeze cea mai frumoasă relație între toate: o relație de iubire fără sfârșit.
• Arta iubirii începe cu noi înșine. Primul pas constă în a deveni conșienți, în a înțelege adevărul potrivit căruia fiecare om își visează propriul vis.
• Iubirea diferă pentru fiecare în parte, căci ea trebuie mai întâi experimentată. Iubirea nu este un concept, ci o stare de fapt, o modalitate de a acționa.
• Practica este cea care creează maestrul.
• Nici un om nu poate fi schimbat de către un altul.
• Femeia cea mai potrivită pentru dumneavoastră este femeia pe care o iubiți așa cum este, pe care nu veți încerca să o schimbați în nici un fel.
• Dacă cineva dorește să vă schimbe, înseamnă că nu sunteți persoana pe care o dorește.
• Pentru a vinde, trebuie să mințiți că marfa dumneavoastră este mai bună decât a altora; cel mai bine este să o prezentați exact așa cum este.
• Nu le atribuiți oamenilor calități care nu există.
• Amăgirea de sine nu poate conduce decât la eșec.
• Dacă dumneavoastră nu vă puteți iubi partenerul/partenera de cuplu exact așa cum este, altcineva poate va reuși. Nu vă pierdeți timpul și nu risipiți timpul partenerului/partenerei dumneavoastră. Asta înseamnă respectul.
• Tăcerea îi face pe oameni să emită o sumedenie de presupuneri: „ce am făcut? Precis tace din cauză că l-am supărat cu ceva!”
• Respectați-i viața cu tot cu deșeurile sale.
• „Continuă să fii fericită, să te joci, iar când îmi voi reveni, voi veni și eu să mă bucur de fericirea ta. Deocamdată simt nevoia să fiu singur”.
• Cheia păstrării unei relații bazate pe iubire, fără a devein vreodată plictisit, constă în comunicarea născută din respect reciproc și din prețuire. Fiți deschis; afirmați-vă nevoile. Totul depinde de încrederea pe care o aveți în sine și în partenerul dumneavoastră.
• Vindecați-vă propria jumătate și veți fi fericit.
• Unii oameni sunt atât de goi încât sunt dispuși să-și vândă chiar sufletul pentru puțină atenție.
• Iubirea există deja în interiorul fiecăruia dintre noi dar noi nu o vedem.
• Drama oamenilor este că ei nu știu că în inima lor există o bucătărie magică.
• Noi ne criticăm atât de mult, încât nu este de mirare că în inima noastră nu mai există loc pentru iubirea de sine. Iar dacă nu reușim să ne iubim nici măcar pe noi înșine, cum am putea să ne împărtășim iubirea cu alții?
• Egoismul este contrariul iubirii.
• Oamenii se tem atât de mult să iubească pentru că iubirea nu le oferă nici o siguranță. Teama de a fi respinși îi înspăimântă de moarte.
• Omul nu se poate ierta niciodată pentru că nu este ceea ce dorește el să fie, și de aici se nasc toate problemele.
• Faptul că altcineva te respinge nu reprezintă un motiv să te respingi și tu însuți.
• Cine este generos nu poate fi singur.
• Noi suntem singurii responsabili pentru consecințele faptelor, gândurilor, sentimentelor și cuvintelor noastre.
• Viața este manifestarea visului dumneavoastră personal.
• În mod normal, mintea percepe lucrurile așa cum sunt, dar din cauza felului în care am fost programați, a numeroaselor convingeri pe care le-am achiziționat în timp, noi interpretăm tot ceea ce percepem, dar mai ales ceea ce vedem.
• Toate religiile afirmă că atunci când l-a creat pe om, Dumnezeu i-a dat liberul arbitru. Acest lucru este adevărat, dar Visul ne-a răpit acest liber arbitru și l-a păstrat pentru el, căci Visul controlează voința majorității oamenilor.
• Atunci când conștientizăm un aspect, avem posibilitatea de a alege.
• Conștientizarea este procesul prin care ne putem regăsi liberul arbitru.
• A deveni conștient înseamnă a deveni responsabil pentru propria viață.
• Adevărata misiune pe care o avem în viață este aceea de a deveni fericiți.
• Toate suferințele noastre apar din cauza faptului că noi nu dorim să vedem, deși lucrurile se desfășoară atât de clar în fața ochilor noștri.
• Oamenii sunt atât de orbi, dar numai pentru că nu doresc să vadă.
• Nu există orb mai mare decât cel care nu vrea să vadă. Nu există surd mai mare decât cel care nu vrea să audă. Și nu există nebun mai mare decât cel care nu vrea să înțeleagă.
• Învățăm din greșelile noastre și ne continuăm drumul, fără prejudecăți.
• Dacă nu îți place un grup de persoane, nu ai decât să pleci din acel grup. Dacă nu te placi pe tine însuți nu ai unde să pleci.
• Visul Planetei ne face să ne dorim să justificăm tot ceea ce ne înconjoară, să evaluăm toate lucrurile, etichetându-le în bune sau rele, în drepte sau nedrepte, deși ele sunt exact ceea ce sunt, punct.
• Avem milioane de păreri despre felul în care ar trebui să arate o femeie pentru a fi frumoasă.
• Corpului nu-i pasă de ceea ce crede mintea.
• Cu cât încerci să-ți reprimi mai tare mintea, cu atât mai abitir gândește aceasta la obiectul ei.
• Mintea și corpul au nevoi complet diferite, dar mintea deține controlul asupra corpului fizic.
• Vânăm tot ceea ce ne poate satisface nevoile. Atunci când mintea se identifică cu trupul, aceste nevoi sunt foarte iluzorii și de cele mai multe ori nu pot fi îndeplinite. Atunci când vânăm nevoile ireale ale minții, noi devenim prădători, căci vânăm ceva ce nu avem cu adevărat nevoie.
• De regulă, oamenii intră într-o relație în calitate de vânători. Ei caută ceea ce cred ei că au nevoie, sperând că vor găsi toate acele lucruri cu cealaltă persoană, dar descoperă inevitabil că ceea ce caută ei nu se află acolo.
• Parazitul – acea parte din ființa noastră care încearcă să ne justifice comportamentul în fața altor persoane, dar atunci când suntem singuri, devine cel mai cumplit judecător. El nu știe să facă altceva decât să judece, să condamne și să ne facă să ne simțim vinovați.
• Fiecare celulă din corpul nostru este o ființă vie care depinde de noi.
• Pentru toate celulele noastre, noi suntem Dumnezeu.
• Pornind de la o imagine exterioară a perfecțiunii, noi am dori ca și corpul nostru să arate exact la fel, să se comporte într-un anumit fel.
• Dacă vă acceptați propriul corp, veți putea accepta aproape pe oricine, aproape orice situație.
• Relația cu sine se reflectă imediat în relația cu ceilalți.
• Invidia este o altă convingere care poate fi eliminată cu ușurință prin intermediul conștientizării.
• Noi suntem întotdeauna ceea ce credem că suntem.
• Când visătorul ajunge să își controleze perfect visul, acesta poate deveni o capodoperă.
• Dumnezeu este pretutindeni. Viața este pretutindeni.
• Privim ploaia prin ochii tristeții, adică în funcție de starea corpului nostru emoțional. Atunci când suntem triști, tot ceea ce vedem ni se pare trist.
• Dacă privim lumea prin ochii iubirii, vom vedea iubirea oriunde vom privi.
• Trebuie să ne dezvoltăm voința până când devine suficient de puternică pentru a se conecta la o altă voință.
• Atunci când ești sincer cu tine însuți, începi să vezi lucrurile așa cum sunt, nu așa cum ai vrea să fie.
• În lumea în care trăim, adevărul este relativ. El se schimbă tot timpul, căci noi trăim într-o lume a iluziilor. Ceea ce este adevărat acum nu trebuie să rămână neapărat astfel și mai târziu.
• Adevărul nu trebuie justificat sau explicat. El nu are nevoie să fie apărat.
• Nu există nici o altă cale de a curăța rănile emoționale de otrava lor decât iertarea.
• Iertați-l chiar dacă nu merită să fie iertat, nu de dragul lui, ci de dragul dumneavoastră.
• Iertarea este remediul care poate vindeca mintea. Iertați-i pe ceilalți din compasiune pentru propria dumneavoastră ființă. Iertarea este un act de iubire de sine.
• Nu se poate vorbi de iertare decât atunci când te întâlnești cu cel care ți-a făcut cândva rău și nu simți nimic față de el.
• Pe vremea când eram copii mici, iertarea era pentru noi instinctuală. Înainte de a ne îmbolnăvi și noi, la fel ca toți ceilalți, era atât de ușor și de natural să iertăm.
• Noi învățăm să suferim numai pentru a-i pedepsi pe cei care au abuzat de noi.
• Nebunia devine din ce în ce mai mare, dar în loc să-i certăm iertare lui Dumnezeu, preferăm să așteptăm ca Dumnezeu să vină la noi și să-și ceară iertare mai întâi.
• Atunci când veți ajunge să înțelegeți acest lucru, că nimic nu trebuie luat la modul personal, compasiunea care urmează înțelegerii vă va conduce în mod natural către iertare.
• Acesta este actul suprem de iertare: iertarea de sine.
• Nu-i putem iubi pe alții până când nu începem prin a ne iubi pe sine.
• Iubirea pe care o emanați este singura cale prin care puteți fi fericit.
• Acesta este procesul de vindecare. Este alcătuit din trei puncte simple: adevărul, iertarea și iubirea de sine.
• A deveni conștient nu înseamnă să condamni pe altcineva sau să te simți vinovat pentru ceea ce ai făcut.
• Oamenii nu mai știu să comunice de la suflet la suflet.
• Înțelepciunea nu are nimic de-a face cu cunoașterea; ea reprezintă în schimb premisa libertății interioare. Omul înțelept este liber să își folosească mintea și să își controleze viața așa cum își dorește.
• Acceptarea de sine se traduce inclusiv prin acceptarea celor din jur așa cum sunt. Cel înțelept nu mai încearcă să-i schimbe pe ceilalți sau să le impună punctul lor de vedere.
• Suferința nu înseamnă altceva decât opunerea unei rezistențe în fața lui Dumnezeu. Cu cât veți opune mai multă rezistență, cu atât mai mult veți suferi.
• Visul nu poate fi evitat întrucât este principala funcție a minții.
• Trezirea este sinonimă cu conștientizarea faptului că tu ești Viața.
• Cuvântul toltec înseamnă artist al spiritului.
• Noi suntem învățați de mici: „Tu ești un om. Acestea sunt limitările tale”.
• Oriunde v-ați duce sunteți deja acolo, așteptându-vă să sosiți.
• Viața nu este altceva decât un vis, iar dacă știți să creați o viață din iubire, visul poate deveni o capodoperă.

PS: Mulțumesc, Cristi, pentru carte. Și-a găsit drumul către un alt cititor, datorită ție…:)

0

0