M-ai învățat… Cu vocea aspră, cu ochii blânzi, adânc albaștri, cu mâinile întotdeauna calde, chiar dacă mănușile largi îmi înconjurau doar mie iarna degetele prea reci. Nu știam să spun „nu” atunci când tu spuneai „da” și asta mi-a fost prim exercițiu de răbdare. Nu mi-ai refuzat revistele cu Mickey Mouse, nici inimioarele cu Finetti. Le meritam. În carnet erau rânduri de 10 pe care le semnai caligrafic, mândru de „Gabrelușa” tatii.
Continue reading →

0

0