Vocea mamei pe hol, matinală. Trezire somnoroasă din așternuturi uitate, cu același miros, galben. Târâire productivă până la bucătărie și mămăligă întinsă-n fasole bătută, sub ochii întrebători ai mătușei. Zâmbet de satisfacție, farfurie biruită. Miros de cafea proaspătă, „cărbuni” cum repetă unchiul la fiecare înghițitură. Râsete și sorbit indiferent din cana neagră, că-i bună…
Mărunțișuri de bucătărie, îndoite cu amintire și doze perfecte de accent moldovenesc primitor. Miros acru de sarmale fierte și cald de pâine abia coaptă. Bună dispoziție. M și Petrică înghesuiți în ușă cu fiecare încercare de a ieși din casă. Lipicioși.
Plimbare prin ploaie sub o umbrelă scurtă. Scop atins. Mesaje zâmbitoare, chinuite de virtual și ironie. Frumos în cuvinte și intenții. Întrebări… Drum spre casă, înfrigurat în sandale. Picături înflorind pe garduri și petale.
Colivă întinsă cu-o lingură nespornică, lipind buzele de plăcerea gustului. Nuci bătute, ciocane peste degete, că așa știu eu că se face bine… Un miez sacrificat la fiecare nucă tânără. Copilărie.
Scufiță în drumul bunicii, alungând puii strecurați pe sub poartă, râzând. Chip cald în zâmbet cunoscut, citind o carte veche, fără ochelari. 92 de ani în suflet tânăr. Săruturi pe obraz și povești: „Ai slăbit, draga bunicii”.
Contradictoriu pe tema clasică: „soia” și „s-o ia”… dar n-are cine.
Fugă la deal, fără suflu. Miros de flori de seară agățate-n gard. Șlapi uzi. Zâmbet de mămică nouă, copil superb dormindu-și zilele scurte în vise de Natalie. O minune.
Pijamalele galbene și somn în perspectivă. Scris din suflet, că de aia este. Acasa mea cu miros de pâine.
PS: 2 minute de amintire:
ce frumos
Multumeeeesc!
frumos ai descris ce-ti simte sufletelul… ca intotdeauna…
iar clipul e fenomenal… 🙂
🙂 Ma bucur mult ca iti plac…
Pingback: Nono « Ioan Usca
Si mie imi e tare dor de vremurile cand auzeam povesti..si daca oboseam ma lua mama sau tata in brate…mi e atat de dor sa simt din nou mirosul copilariei…
Copilarie inca e in tine:) Trebuie doar activata…
E clar ca “acasa” nu poate fi decat unic.
🙂 Adevar!
Ioana Creanga esti tu! 🙂
weekend fain-fain sa aveti! 🙂
Vai:)) De-as fi macar o Creanga mai mica…
A inceput fain weekendul. Asa sa continue.
Si pentru tine/voi!
bine, crenguto! 🙂
Rosesc…
si eu t iubesc si noua ne-a fost dor d tine!si..
Ce-mi place ca ai inceput cu”si eu”:> Si mie tare dor mi-a fost de tine, de voi! Si stii ca va iubesc.
Ai oferit detalii care “dau viata” povestirii. Bravo!
Multumesc mult de tot:)