A început să mă doară cuvântul.
S-a trezit fără suprafață,
Slăbit,
Ca dintele cu smalțul ciobit
De o lămâie
Prea acră.
L-am luat cu grijă între degete.
Își pierduse valoarea literelor,
Nude,
Ca ochii fără ochelari
După o zi
Prea lungă.
I-am pus alifie pe vârfuri.
Se înghesuia de durere în pumn,
Încordat,
Ca umerii tăi stângaci
Când stai
Prea aproape.
L-am cernut de neghină
Și i-am nivelat înțelesul,
Străpuns,
Ca respirația mea stinsă
Când visez
Prea dens.
L-am pus cu fața la soare.
Îmi mulțumea curbat, în linii,
Senin,
Ca zâmbetul tău înnoptat,
Când vorbesc
Prea mult.
mulțumesc frumos. și… bun găsit… 🙂
Bine ai venit:) Cu mare drag!
o să mai vin! 😉 abia ce-am găsit drumul.
Multumesc! Inseamna mult pentru mine:)
piu che puoi! viva per lei/ lui! 🙂
S-ar potrivi?:P
raspunsu-i cunoscut dupa traire sau in timpul ei, caci actiunea-i contemplare activa ce da rezultate, 🙂
Contemplare cu rezultate. Eu astept rezultatele de ceva timp…:)
rabdare-ntru exercitiul actiunii, asta face vietuirea plina de sens, chiar si amanarea face parte din ea!
si asa rasplata apare cand concentrarea-i pe actiune! 🙂
just try it again and again, who knows?
seara faina!
Chiar as vrea sa stiu cum:) Multumesc… Incerc!
Incantator! Felicitari si plecaciuni de uimire.
Multumesc. Rosesc!…