S-a prins, nătângă, de pervaz. Și-a aranjat literele pe culori ca apoi să le-amestece haotic, în joacă, colorându-și propria satisfacție. Și-a hrănit plinul cu așteptare, până la refuz. Zgârcită, n-a dat nimănui nimic, ascuțindu-și zâmbetul în marginile sorții. Ce soartă…
Nu i-au plăcut planurile niciodată. Își găsea mulțumirea întotdeauna din a le tăia rădăcinile, perseverent și sadic, până i s-a părut firesc să-și extragă seva din răspunsuri: nemulțumire, șoc, neputință. Ce răspunsuri…
A privit înăuntru apoi, prin ochiul prăfuit de toamnă al geamului meu. Am observat-o fără să vreau, târându-și greutatea nesinceră pe perete. Credea că nu sunt acasă. „Eram doar în trecere”, așa mi-a zis… și am lăsat-o-n pace, naivă. Ce naivă…
S-a extins apoi. Și-a schimbat vocea, cameleonic, și a luat culoarea fericirii mele, plănuită cu răgaz, cusută cu ață albă dintr-un viitor neștiut, dar atât de aproape. Ce fericire…
Fără vreun motiv, s-a proptit apoi, în toată splendoarea greutății sale, în fața visului meu, schițat în puncte și subpuncte, în „dacă – atunci”. Ce surpriză…
Iar când am întrebat-o „de ce”, și-a lungit un zâmbet pe fața înnegrită de răspunsuri: „Pentru că e joi”. Și-a plecat mai departe. Ce departe…
Doar dacă eşti în USA, deşi cred că şi acolo e deja vineri 😛
🙂 Stiu in ce zi suntem… Dar surpriza a fost joi…
Joaca prin cuvinte e joacă, orice e posibil, asta ştiu 😀
Si… pana la urma, in fiecare vineri e un pic de joi:P
În orice prezent e un pic de trecut 🙂
🙂 Asa-i!
cameleonica voce intr-o zi jupiteriana, unde-albastrul zilei plecat-ao odata cu trecerea-n care se gasea…
si geamul tau si surpriza…
e vineri si e venusian, mai de inceput de final, cu aroma de ce-o fi sa fie, numai ce vrei sa faci sa-ti lasi timp si sa vrei, ca acum nu altii mai vor pentru ca tu sa faci ce zic. nu-i lasa, dar permite-ti sa vrei si respecta asta cu strictete.
weekend asa cum va fi fiind, dar fain sa fie! 🙂
Multumesc, Adi:) Weekendul va fi fain.
Si al tau sper sa fie!
ce ce ce ce?
Imediat iti spun:)