Noi, într-o conversație de suflet, cu ceaiul negru sorbit într-o părere. Zâmbete calde și-o plăcintă cu mere, proaspătă. 
Plimbare neplănuită pe stradă, cu mâinile înfipte în buzunare, că-i iarnă-n calendare.
Folos crescut dintr-o cruce desenată simplu pe umeri și miros de mir pe frunte, familiar.
Spring. Povești în amintire și-o stare de bine, intensă.
Replică strânsă-ntre dinți, de frig: „Să nu alergi, că prinzi mai mulți picuri!”.
O melodie uitată pe fundal. Răgușită, obsesivă-n amintire.
Duminică frumoasă, simplă, adormită-n aromă de ceai și prietenie sinceră.
Și-o ploaie cu miros de iarnă, rece.
ador piesa asta.
Si mie imi place, mult:) Desi versurile nu se ridica la nivelul vocilor!
Nici nu stii cat iti multumesc, suflet cald ce esti! :*
>:D< Nici nu stii cu cat drag am venit aseara si am scris!:*
o noapte albă, un vânt turbat…
O ploaie rece, un vuiet… Cald!
Şi tu, într-un colţ, tăcută,
Aşteptând, mai oftezi…
🙂 Se intampla…sa mai si astepti. Cand obosesti de atata mers.
ai dreptate….pauză de ţigară :))) cum spunea cineva!
:))