Mi-ai vrea tu iarna, scobită din cocos, cu gene de pluș, degete albe și privire-albastră. Îmi vinde povești la fereastră. Le-ngroapă în aromă de portocală decojită și le înghesuie înăuntru prin gaura cheii, candid, firesc, în zâmbet de revedere.

Mi-ai vrea tu iarna, cu mănuși de puf și ochi de măslină. Ar sta la gura sobei, cu mine, până și-ar topi gheața de urma bocancilor. O las să-mi sporovăie despre ger și scârțâit de pași în zăpadă, până mi se face dor de ducă și de țurțuri. Și plec.

Mi-ai vrea tu iarna, cu miros profund de nucă spartă și vin fiert în ceșcuța portocalie strânsă între mâinile înghețate. Se-alintă în miros de brad și culoare de glob lucios, agățat la fereastră. Și-mi cântă un colind la marginea patului, printre visuri.

Mi-ai vrea tu iarna cu magia-n stele. Le cerne pe păr și-n paltoane, le topește în palmă și le stinge pe pleoape. Mă vindecă de toamnă c-un Moș Crăciun la miez de noapte, pășind printre cadouri și șoptind înțelept din barba albă, la ureche.

Mi-ai vrea tu iarna cu iubire roșie în obraz, râzând în fulare. Mă ține de mână și mă-ndeamnă la poveste, cu oamenii dragi aproape. Mi-ai vrea tu iarna de Crăciun.

Proaspăt scos de la arhivă, un colind. Așa cântam noi „când eram mici”. Vi-l dedic, cu drag!

Articol participant la provocarea Nopti Magice in Miez de Iarna .

Pentru vot, accesați: Vot-Nopți Magice în Miez de iarnă.
Un concurs sponsorizat de Luxurygifts.ro.

0

0