Amintirea mea are
Vată de zahăr pe călcâie:
S-a topit sub talpă,
Nătângă,
Alunecând printre degete,
Roz, ca o jucărie de pluș comestibilă.
Zâmbetul tău era tot de vată,
La fel de dulce,
Dar alb,
Ca o copilărie proaspătă.
Amintirea mea plutește
Pe o barcă de lemn:
Își chinuie vâslele,
Distrată,
Culegând baloane din apă,
Albastre, ca un cer necopt.
Mâinile tale pluteau și ele,
Peste gânduri,
Aproape incolore,
Ca o apă încă senină.
Amintirea mea are gust
De strugure verde:
Își scutură sâmburii cruzi
În tavă,
Împărțind apropouri candide
Peste degete, aprins.
Sufletul tău avea și el gust de strugure,
La fel de rotund,
Dar cald,
Ca o îmbrățișare neașteptată.
