Obraji încleștați în râsete. Atât de colorate, încât dor! Sursă de haz în orice cuvânt, orice reacție discretă sau neașteptată. Se râde molipsitor, cu mușchii încordați, în transă de corp infidel în reacții, mișcându-se sacadat, nefiresc, amuzat până la limită.

Clătitele cu ciocolată și banane, magiun sau dulceață de piersici dau avânt serii, în armonie de chitară și voci calde, cunoscute, schițând un „Gândacul de pe deget” muzical, printre buze, cu chef de reîntâlnire. Îmi fur îmbrățișările strident, pentru că mi se cuvin.

Oamenii-s frumoși. Parcă mai frumoși ca niciodată, pentru că le râd ochii în tempo cu sufletul. Și nu e frig în visul nostru…

Joacă: strategii de cuvinte se înșir în minute, atent. Ne alegem soarta și o jucăm până la capăt, chiar dacă pofta fiecărui zâmbet crește în râset aprins de fiecare dată. Pentru că ne cunoaștem și nu ne putem abține, pentru că așa e în înghesuiala unui pat larg, în viziune de șosete multicolore.

Porecle. Dintre toate, „Buchetul” își câștigă onorabil locul de cinste în nefirescul serii. Merită sigur un „aplauz”. Replicile își cer „Genialul” în exclamații. Ne place să exagerăm la fel de mult cum ne place să fim înghesuiți în jocul ăsta zăpăcit, cu întrebări și răspunsuri și reguli întotdeauna noi.

E cald și-i curat în suflet! Mi-a aspirat râsul orice urmă de praf pentru o seară. M-aș juca o viață cu oamenii mei, agățați de-o chitară și-o clătită cu ciocolată rumenă, abia răsturnată din tigaie…

Și-aș mai cânta:

http://www.youtube.com/watch?v=MvIoqzxKsKs

0

0