Gri pe frunză,
Pe nerv,
Pe limb,
Pe zimții storși,
Pe tulpină
Și pe creanga scundă,
Continuă,
Din care se-ntinde-
Frunză-
Până moare.

Gri pe ciment,
Pe piatră,
Pe modele,
Pe pașii scobiți
Din asfalt
Și pe trotuarul cârn,
Acid,
În care se pierde-
Ciment-
Până moare.

Gri pe unghii,
Pe vene,
Pe degete,
Pe gene stârnite
De iarnă
Și pe mâinile reci,
Stinse,
În care lucesc –
Unghii-
Până mor.

Am încercat să-l alung
Din frunze,
Din ciment,
Și din unghii,
Sătulă de iarnă
Aridă de alb.
Nu mi-a răspuns nimeni,
Deși am strigat,
Cu vocea gri
Și ochii mari.

După 5 ore
De plimbat griul prin lume,
Crescând în straturi
Și părere,
Mi-a zâmbit sarcastic,
Concis,
Ca o concluzie fără ipoteze,
Uitată de întrebare,
Apusul:
Roșu!

0

0