Scad. Când o să cresc mică, o să iau cu mine toate drumurile pe care n-am alergat, de teamă să nu fiu luată-n râs. Oamenii mari nu aleargă. Pășesc simplu și egal pe trotuar, admirând sunetul pantofilor pe piatră.

Simt. Când o să cresc mică, o să strâng în brațe toate sufletele pe care le-am negat, de teamă să nu fiu înțeleasă greșit. Oamenii mari sunt îndrăgostiți de motive. Cum să impui o îmbrățișare fără substrat unui suflet bătrân?

Știu. Când o să cresc mică, o să fiu sinceră cu ochii verzi. Poate la fel de sinceră și cu ochii căprui. Oamenii mari nu înțeleg sinceritatea ca pe o părere. Se strâng în grupuri de atac și alungă cuvinte, speriați de adevărurile celorlalți. Pentru că adevărul lor nu doare.

Trăiesc. Când o să cresc mică, o să iubesc fără rezerve oamenii simpli. Oamenii mari nu iubesc total decât rar, când în ochii lor curg priviri de copil. Se leagă infinit de un standard credul împărțit în nevoie. Nevoia mea de tine tradusă în nevoia ta, poate… de mine.

0

0