Zgomot.
Un lanț își scutură fierul
În carne,
Umanul își strânge din scuturi,
În vină.
O mamă își plânge copilul,
Sub cuie,
Iar ziua e noapte,
Deodată,
În suflet.

Pace.
În casă miroase a trudă,
Din mână,
Un zâmbet tot crește din margini
Pe buze.
Un suflet își caută locul,
Din ușă,
Iar inima-i plină,
Deodată,
Din goluri.

Stană.
Pe-o cruce se strânge atotul
Umil,
O lume îi caută noduri
Din ochi.
E viață în moartea grăbită
‘n iubire
Și-i rece în mintea golită,
Deodată,
De sensuri.

Cald.
Pe masă așteaptă-n prosoape
Mălaiul,
Privirea își strânge din oameni
Familii.
Pe-o punte se-adună-n motive
Tradiții,
Iar noaptea e zi
Deodată,
Prin suflet.

0

0