E-un dezacord absurd
Între sufletul meu,
Subțire,
Cu ecou spart de eforturi
Și sufletul tau,
Încordat,
În corzi tocite de sensuri.
Sună fals vocea mea
Peste vocea ta
Când vorbim
Nimicuri
La per tu.
E-o notă-insinuantă
Între cuvintele tale,
Simple,
Cu litere drepte pe rânduri
Și cuvintele mele,
Greoaie,
Cu gânduri ascunse-n silabe.
Se strânge dialogul
În monologuri,
Când adunăm
Egouri
Pe sinapse.
E-o toamnă trepidantă
Între drumul meu,
Strâmt,
Cu lutul bătut de emoții,
Și drumul tău,
Larg,
Cu pașii arar în direcții.
Se clatină gândul
Din luptă,
Când ne vindem
Din celălalt
Pe-o umbră.
