Cutia Pandorei. În fiecare buzunar, câte o surpriză, lipită cu scotch. După fiecare fermoar, întărit cu ață neagră, se înghesuie gusturi paradisiace. Caș tăiat în bucăți egale, cu plinul ușor măcinat de prospețime, urdă fină, ușor fărâmițabilă, perfect pliabile pe roșiile de pe raftul 1 din frigider și pe ceapa verde din grădina de acasă. Desertul nu are vârstă, nici perioadă: pască înecată în brânză dulce și stafide, cireșe galbene, în găleata de plastic de acasă, cu frunze cu tot, strânse grămadă. Un deliciu de existență. Mă apuc de treabă. Nu sunați! Pachetul de acasă nu răspunde.
Și nu, părinții mei nu se dau împrumut. Egoism sangvin delicios, cu accent pe bucurie.

0

0