Colecționez
Poveri:
Dacă vezi vreuna prăfuită
Peste drum,
Cu ușoare urme de
Neputință
Pe suprafața permeabilă,
E sigur a mea.
Adu-mi-o
La poartă!
Se asortează bine
Cu poverile mele
Abia lustruite
Din spatele ușii.

Ieri
M-am împiedicat
De-o povară cu formă
Necunoscută.
Nu se potrivea
Cu nici măcar una
Din colecția mea favorită.
Arăta ca o cruce
Ușor îndoită
Pe lateralele paralele
Pământului.
Ori,
Poverile mele
Sunt
Toate
Cruci perfecte,
Mult mai ușoare,
Drepte,
Suportabile.

Am decis să o ridic,
Totuși,
De dragul colecției.
S-a pliat perfect
Spatelui meu
Și
S-a încarnat
În piele
Și mușchi.
N-aș fi zis
Niciodată
Că povara mea
Cea mai nouă
N-are formă
De om,
Cu brațele întinse.
O fi vreun test
Nefiresc,
De a-mi suporta
Povara,
Până își îndreaptă
Brațele
După forma
Sufletului.

0

0