Cazi.
– Așa e drumul.
Dacă nu cazi la 10 pași,
Uiți să mai crești.
Nu transforma,
Totuși,
Eșecul tău
În eșecul celuilalt.
Fiecare
Are propriul bagaj
De dus în spate.
Când oamenii
Se încarcă
De alți oameni,
Cedează,
Nefiind zidiți
Să care poveri
Suplimentare.
Te oprești.
– Așa e mersul.
Dacă nu te oprești
La fiecare intersecție,
Nu mai știi să alegi.
Nu transforma,
Totuși,
Alegerea ta
În alegerea celuilalt.
Fiecare
Are de luat decizii
Personale
Pe baricade.
Când oamenii
Aleg
Pentru alți oameni,
Se încarcă
De viețile celorlalți,
Uitând să aleagă
Pentru sine.
Iubești.
– Așa e sufletul.
Dacă nu iubești
La fiecare privire sinceră,
Uiți să trăiești.
Nu transforma,
Totuși,
Iubirea ta
În iubirea celuilalt.
Fiecare
Alege să iubească
Pentru sine.
Când oamenii
Cred
Că iubirea e împărtășită,
Mor încet
Pe adevărul ivit
Și uită
Să existe firesc
Pentru o altă
Iubire.
Arta. O placere, ca de fiecare data cand iti citesc opera. 🙂
Ma onoreaza revenirea ta:)! Multumesc din suflet.
Cu drag. 🙂
🙂
Intotdeauna iubesc ceea ce scrii, dar unele dintre poeziile tale sunt de-a dreptul periculoase *nu plang, mi-a intrat ceva in ochi*
Credeam ca orice sunt, numai periculoasa nu:)) Dar, fie, e vorba despre cuvintele mele, nu despre mine:P