Mai ia puțin din mine.
E destul!
Ia din ochi.
Am unul bun
Și unul mai puțin
Copt
În privire.
Să nu se strângă
Prea multe rebuturi
Pe marginea
Genelor.
Mai ia din din mine.
Încă sunt!
Ia din buze.
Una vorbește curat,
Cealaltă e naivă,
Și se strivește
Aiurea
Între dinți,
Până dă sângele
În colțuri.
Să nu se molipsească
Buza senină
De boala
Celeilalte buze.
Mai taie din mine.
Încă am!
Ia din mâini.
Una e curajoasă
Și
Îmbrățișeză fără rezerve,
Alta e timidă,
Se ascunde după talie
Când vii.
Să nu își piardă
Scopul
Când se-ntâlnesc
Degetele
Pe obrajii tăi.
Mai ia puțin din mine.
E destul!
Ia ce nu pot
Trăi,
Pentru că
Întotdeauna
Există două variante
Din care
Să scad,
Când crești
În mine
Fără rezerve.
Pot sa iau, mana curajoasa, si buza vioaie,
Si cativa taciuni,
Din sufletul vapaie?
Pot sa cuprind strans, mijlocul subtire
Incins, de aurite fire? 😛
Onu
Onule, esti poet!
Incerc, poetesei sa impun,
Nevand ceva mai bun 🙂
Onu
Nu impui:) Imaginezi!
In sensul de a te impresiona placut. Chestie de semantica! 🙂
Onu
faina radiografierea ta ce aminteste de superoferta bonificatiilor unei lumi exterioare in plic pargmatism orbitor in goana sa dupa eficienta cantitativa.
ce bine, ca e lumea interioara zugravita aici, care comporta alta masura! 🙂
🙂 Cateodata si interiorul tot cantitativ se calculeaza…
doar la graduarea pe categorii in sporturile de contact! ca sa nu rastoarne cel mai mic, vazut ca o buturuga, un ditamai carul! 🙂
ia din din mine tot ce e imperfect, sa pot atinge sublimul alaturi de tine!
🙂 Frumos spus!