Începuse să fie cald
În camera înghețată.
Ea își ținea respirația
Caldă
Pentru el,
El își strângea mâinile
Peste ale ei.
Caloriferele se odihneau
De prea multă iarnă,
Ochii se topeau
De prea multă
Prezență.
Începuse să fie tăcere
În camera zgomotoasă.
El își prindea privirile
În ale ei,
Ea își oprea cuvintele
În ale lui.
Literele adormeau
De prea mult adevăr,
Tăcerile creșteau
De prea mult
Sens.
Începuse să fie iubire
În camera absențelor.
Ea își aduna esența
Din sufletul lui,
El își consolida ființa
Din zâmbetul ei.
Vidul scădea
De prea mult aproape,
Doi creștea în unul
De prea multă
Credință.
faina poezie! eu cred ca iarna nu-si are loc intre voi…intre ei, pardon 🙂
😛 Intre noi, intre voi:)
intre voi, iti zic io, ca stiu 🙂